Un tată a vizitat LegoLand-ul din Toronto, un loc unde copiii se pot juca în voie, împreună cu soția sa și cu fiica lor de 2 ani, dar a făcut un gest care la prima vedere pare foarte ciudat, gestul a fost către o mamă pe care a întâlnit-o acolo.
Scrisoarea lui e mult prea frumoasă pentru a nu fi împărtășită, iată ce i-a scris acestei complet străine:
,,Vreau să mulțumesc femeii uimitoare care a crescut două fete minunate. Acest lucru mi s-a întâmplat ieri în timp ce eram cu soția și cu fiica mea de doi ani într-un loc de joacă pentru copii din Toronto. Mall-ul era foarte aglomerat, fiindcă era Ziua Familiei, așa că toate familiile ieșiseră împreună la cumpărături. Fiica mea este foarte înaltă pentru vârsta ei așa că i s-a permis să se joace în jungla interioară pentru copii mai mari. Se distra foarte tare până când s-a blocat pe o platformă și nu mai știa să coboare, îi era tare frică.
Îngrijitorul ne-a întrebat dacă vrem să intervină, dar soția mea a spus nu. Voiam să o încurajăm să sară de pe platformă, să aibă curaj, nu era prea de sus. Dar aici au intervenit fiicele tale. Erau în vârstă de aproximativ 5-6 ani și au început să o încurajeze pe fiica mea spunându-i că poate să o facă, îi mai spuneau să se uite la mami și la tati, pentru că și ei cred că poate să o facă. Și cu acest ajutor mic fata mea a fost în stare să sară. Noi eram foarte fericiți, dar fiicele tale nu s-au oprit aici.
Au ținut-o de mână pe fata mea în locurile sălii unde ea nu putea merge pentru că era prea mică și nu s-ar fi descurcat singură. Când îmi amintesc expresia fiicei mele zâmbesc și acum. Când a venit vremea să plecăm, fiica mea s-a uitat în sus la fetele tale cu un zâmbet suficient de luminos pentru a lumina toată încăperea și le-a spus MULȚUMESC! Inimile noastre s-au topit.
Am vrut să îți mulțumim în persoană, am încercat, dar a fost ciudat și stângaci. Aș vrea să existe un mod prin care să îmi pot exprima recunoștința, așa încât să înțelegi cât de mult a contat. Uite încercarea mea:
Îți mulțumesc pentru că ne-ai dat, mie și soției mele, speranța că există copii care sunt crescuți și educați să-i ajute pe alții și să facă ceea ce trebuie și ce e bine. Îți mulțumesc fiindcă fiicele tale vor fi acolo pentru fata care va fi chinuită de ceilalți adolescenți în liceu. Pentru că le-ai insuflat ideea că trebuie să se poarte cu ceilalți așa cum vor ca ceilalți să-i trateze. Pentru că mi-au văzut fetița și au simțit că fiind prietenele ei e mai bine decât să o lase singură.
Sper sincer că fiicele tale vor crește și vor face lucuri uimitoare pentru că lumea are nevoie de oameni ca ele care ne duc în locuri unde ne e prea frică să mergem singuri; să ne cățărăm pe scara cea mai înaltă, să dăm o mână de ajutor și să spunem un cuvânt amabil de încurajare cuiva care se teme că va cădea; să facă pe cineva să zâmbească în loc să plângă pentru că și-au spus singuri că nu o pot face.
Îmi place să cred că eu și soția mea suntem părinți buni, dar eu sper ca într-o zi să ajung un părinte la fel de bun ca tine. Ești un părinte minunat și un adevărat profesor pentru fiicele tale. Dinspre inimile noastre topite către tine… MULȚUMIM”.
Sursa: inspiremore
