Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei este marcată începând cu 17 octombrie 1987. În acea zi, peste 100.000 de oameni s-au adunat în Piața Trocadero din Paris, locul unde fusese semnată Declarația Universală pentru Drepturile Omului în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenței și a foametei. Ei bine, tot astăzi, 17 octombrie, aflăm, printr-un comunicat dat de Eurostat (organismul care se ocupă cu statistica al Comisiei Europene) că România este considerată, alături de Bulgaria, țara cea mai săracă a Europei.
Este vorba, desigur, despre poporul român, acest comunicat nu-i privește și pe domnii politicieni. Ei știu să își asigure venituri uriașe, pe spinarea unui popor amărât, dar care plătește, raportat la salarii, cele mai mari taxe și impozite. Oare cum se simt politicienii noștri atunci când citesc acest comunicat, care spune clar că România este una din cele mai sărace țări din Europa? Credeți că îi pune cumva pe gânduri anunțul venit de la Bruxelles? Credeți că vor renunța la mașinile scumpe, la salariile mari, la toate gratuitățile de care beneficiază, la decontarea tuturor cheltuielilor? Doar așa, din solidaritate față de cel mai sărac popor?
Categoric, modelul european nu este valabil pentru noi, nu poate fi aplicat aici. Să vă dăm încă un exemplu în această direcție. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei cere autorităților române să susțină activitatea DNA, respectând cadrul legal și necesitatea luptei împotriva corupției. Răspunsul politicienilor noștri? Comisia Juridică a Camerei Deputaților respinge cererea DNA de urmărire penală a Rovanei Plumb în cazul Belina. Ascultați motivația dată de președintele Comisiei Juridice, deputatul PSD Eugen Nicolicea: „Brațul Pavel a dispărut, malul s-a mutat pe partea cealaltă a insulei, deci nu mai există apă curgătoare”. Nu suntem doar săracii Europei, suntem considerați și proști, din moment ce politicienii au tupeul să vină în fața noastră cu astfel de explicații, convinși fiind că le vom înghiți cumva.
Oameni buni, nu Europa a tras de noi, rugându-ne să intrăm în rândul țărilor civilizate. Noi am vrut să facem parte din această organizație, noi ne-am tot căciulit în fața lor să ne accepte. Dar odată cu intrarea în comunitatea europeană, trebuie să ne adaptăm cerințelor și legilor de aici. Nu poți raporta creșteri economice spectaculoase, dar în același timp să fii considerat cel mai sărac membru al UE. Când oficialii de la Bruxelles îți cer să rezolvi problema corupției, nu poți, prin Comisia Juridică a Senatului, să respingi o lege care spune că funcționarii publici aflați în fază de cercetare penală sunt suspendați pe perioada anchetei. Nu poți să faci piruete ca în cazul Rovanei Plumb, demisă din guvern pentru suspiciuni legate de corupție, pentru ca la câteva zile Comisia Juridică, alcătuită din colegii de partid ai doamnei, să respingă cererea de urmărire penală.
Pare-se că Uniunea Europeană începe, încet-încet să-și cam piardă răbdarea față de noi. Nu este totul curat ca lacrima, imaculat, nici în structurile altor țări, dar atunci când ești cea mai săracă țară și, în același timp, corupția în cadrul clasei politice a ajuns la 90%, este clar că ai o problemă majoră. Nu poți inspira încredere ninănui, nimeni nu te poate considera un partener serios.
Cristian Huluban
