Caniculă extremă în Grecia și Balcani, iar România se află parţial sub Cod Roşu de caniculă, dar La Nina schimbă complet datele problemei, cu efecte în special la iarna 2025-2026. Potrivit Reuters, Grecia se confruntă marți cu al treilea val de caniculă din această vară, temperaturile ridicându-se până la 43 de grade Celsius în unele regiuni, în timp ce valul de căldură se extinde și în țările vecine din Balcani, generând incendii de vegetație în Albania.
Autoritățile din Atena au decis închiderea temporară, timp de cinci ore, a sitului arheologic Acropole, una dintre cele mai vizitate atracții turistice din lume, pentru a proteja vizitatorii de expunerea prelungită la soare.
De asemenea, curierii, lucrătorii în construcții și livratorii de alimente au fost obligați să oprească activitatea între orele 12:00 și 17:00, potrivit Ministerului Muncii.
„Lucrătorii cu probleme de sănătate au fost sfătuiți să lucreze de acasă”, a precizat ministerul. În fața clădirii parlamentului din Atena, un soldat a fost surprins ștergând transpirația de pe fața unui paznic prezidențial cu un prosop, imagine devenită simbol al disconfortului termic extrem.
În centrul istoric al capitalei, turiștii s-au refugiat în restaurante și magazine cu aer condiționat sau au rămas în hoteluri în timpul prânzului, evitând orele de maximă căldură.
Valul de caniculă afectează și Bulgaria, Muntenegru și Albania, unde au fost raportate incendii de vegetație, intensificate de secetă și temperaturile extreme.
Experții spun că schimbările climatice au crescut frecvența și severitatea acestor fenomene, afectând turismul, agricultura și sănătatea publică.
Prognozele arată o revenire surprinzătoare a fenomenului „La Nina” în 2025
Meteorologii au observat o revenire surprinzătoare a fenomenului La Nina, care este așteptat să se manifeste în sezonul de toamnă, într-o formă slabă spre moderată. Efectele se vor resimți în iarna 2025–2026, în special în Statele Unite, Canada, dar și în Europa, potrivit Severe Weather Europe. La Nina modifică circulația aerului și influențează vortexul polar, ceea ce poate duce la temperaturi mai scăzute în sezonul rece și la cantități mai mari de zăpadă.
Toate semnalele actuale – oceanice și atmosferice – indică revenirea La Nina în sezonul rece 2025/2026. Impactul va fi resimțit în mod clar în America de Nord și posibil și în Europa, mai ales dacă vortexul polar devine instabil.
La Nina este cunoscută pentru perturbarea curentului jet (fenomenul care separă vremea însorită și caldă de vremea rece și umedă n.red) și a tiparelor meteorologice globale, ceea ce face revenirea sa importantă pentru prognozele pe termen lung.
La Nina este faza rece a fenomenului ENSO (Oscilația El Niño–Southern Oscillation), o regiune a Oceanului Pacific care alternează periodic între faze calde și reci, de obicei la fiecare 1-3 ani.
Fiecare fază începe, de regulă, între sfârșitul verii și toamnă și durează până în primăvară, dar unele pot persista chiar doi-trei ani, așa cum s-a întâmplat în iernile recente.
Faza rece este La Nina, iar faza caldă este El Niño. Diferențele nu sunt doar de temperatură, ci și de modele de presiune în Pacific, cu zone de presiune înaltă (H) și joasă (L).
În timpul El Niño, presiunea scade în Pacificul tropical, cu mai multe ploi și furtuni. Ambele faze ENSO influențează semnificativ furtunile tropicale, modelele de presiune, dar și conexiunile complexe dintre ocean și atmosferă.
Aceste schimbări se reflectă treptat în circulația atmosferică globală, afectând vremea sezonieră din ambele emisfere.
În prezent, ne aflăm într-o fază neutră, după o La Nina slabă în iarna trecută. Anomaliile actuale ale temperaturii oceanice arată o fază neutră clară, dar, deși oceanele sunt calme, există semne că se pregătește o schimbare pentru anotimpurile de toamnă și iarnă.
În imaginea de mai jos, puteți vedea că zona marcată nu trece nici printr-o fază rece, nici printr-una caldă, ceea ce înseamnă că faza neutră este încă activă.
Analizele recente arată totuși anomalii reci în adâncul Pacificului central, deși la suprafață ele au fost erodate. Acest „bazin rece” este esențial pentru dezvoltarea La Nina.
Activitatea de sub suprafața oceanului este, de asemenea, foarte importantă în această situație. Imaginea de mai jos arată anomalia temperaturii oceanului în funcție de adâncime. Masa de apă rece asociată cu La Nina este încă vizibilă în bazinul central al Pacificului, extinzându-se până la aproximativ 150 de metri adâncime (500 de picioare). Totuși, caracteristicile sale de la suprafață au fost erodate, iar în zona estică îndepărtată apar ape mai calde în straturile subterane.
Semnătura ENSO poate fi „citită” și în atmosferă, nu doar în ocean. Iar meteorologii spun că atmosfera arată urme ale acestei faze, prin așa-numita Circulație Walker, o buclă atmosferică ce transportă aerul de la est la vest la suprafață și invers la altitudine. Analizele recente indică o circulație întărită, specifică unei faze reci sau neutre reci.
Pe baza acestei analize, nu putem spune că o semnătură clară a unei faze reci ENSO domină atmosfera, dar cel puțin modelul indică o stare neutră spre rece. Aceasta are un impact asupra vremii sezoniere și, de asemenea, asupra vremii din anumite regiuni, cum ar fi sezonul uraganelor din Atlantic.
Totuși, analizând cele mai recente prognoze pe termen lung, se estimează revenirea unei La Nina mai bine conturate.
Ultimele modele climatice pe termen lung (inclusiv NMME și CanSIPS) prezic o revenire a fenomenului La Nina, slab până la moderat, în toamna și iarna 2025/2026.
Este o răstunare de situație surprinzătoare, întrucât majoritatea prognozelor de la începutul acestui an arătau o fază neutră, cu semne chiar pentru un fenomen El Niño.
Impactul unei ierni La Nina
Cel mai comun efect al La Nina este apariția unui sistem de înaltă presiune în Pacificul de Nord, care direcționează curentul jet polar spre sud, peste nordul SUA și sudul Canadei.
Impactul La Nina asupra Europei este mai puțin direct și mai variabil decât în America de Nord.
Efectele sunt:
Presiune joasă în sud
Presiune ridicată în nord, ceea ce duce la un flux de aer rece dinspre nord
Europa prezintă o anomalie rece, rezultată dintr-un flux puternic din nord și est. Nu este realist să ne așteptăm la asta în fiecare La Nina, deoarece această regiune nu se află sub influența sa directă precum America de Nord. Probabil că este rezultatul uneia sau a două ierni deosebit de reci în amestecul de ani analizați.
Singura prognoză care acoperă în prezent întreg sezonul de iarnă 2025/2026 este cea a modelului canadian CanSIPS. Aceasta arată, de asemenea, o La Nina slabă în dezvoltare și, după cum se vede în imaginea de mai jos, o masă rece de aer deasupra Canadei și nordului Statelor Unite, foarte asemănătoare analizelor din anii anteriori.
Odată cu schimbarea curentului jet, La Niaa afectează semnificativ și potențialul de ninsori în America de Nord, deoarece sistemele de presiune urmează o traiectorie diferită.
Cum aerul rece este mai accesibil în nordul Statelor Unite și sudul Canadei în timpul unei ierni La Nina, acest lucru crește potențialul de ninsori, dacă este prezentă și umezeala necesară
La Nina influențează vortexul polar: vom avea o iarnă mai rece și cu mai multă zăpadă
Unul dintre factorii importanți ai iernii este vortexul polar. Acesta este un termen care descrie circulația de iarnă din emisfera nordică (sau sudică), care se extinde de la nivelurile de la suprafață până în vârful stratosferei.
Istoric, o iarnă cu La Nina are aproximativ 60–75% șanse să producă un eveniment de încălzire stratosferică (SSW – Stratospheric Sudden Warming), care este o prăbușire a vortexului polar. A produs astfel de evenimente în trecut și și în iernile recente. Imaginea de mai jos arată frecvența tipică a evenimentelor SSW pe lună și în funcție de faza ENSO.
După cum poți vedea, o fază La Nina are șanse mai mari să producă o prăbușire a vortexului polar. De asemenea, produce una puțin mai târziu în sezon, ceea ce am văzut și în această iarnă. Per total, acest lucru înseamnă că un eveniment La Nina este favorabil unui vortex polar mai slab.
Un vortex polar slab creează un tipar perturbat al curentului jet și un răspuns meteorologic puternic. Ca rezultat, are mai multe dificultăți în a reține aerul rece, care acum poate scăpa mai ușor din regiunile polare către Statele Unite sau alte regiuni de latitudine medie.
După cum poți vedea, tiparul La Nina este în general ceva mai favorabil pentru un vortex polar mai slab. Asta înseamnă că face mai ușoară perturbarea tiparelor meteo de iarnă, aducând vreme mai rece și mai multă zăpadă în Statele Unite și Europa.
Val de căldură istoric in Scandinavia
Radarul temperaturilor: Nordul Europei se bucură de zile întregi de o vreme de vară pură. Noi recorduri de temperatură sunt stabilite aproape zilnic.
Scandinavia suferă din cauza caniculei prelungite și intense. În apropierea orașului norvegian Trondheim, s-au înregistrat temperaturi de peste 30 de grade timp de nouă zile consecutiv – un eveniment extraordinar pentru această regiune.
Valul de căldură a atins apogeul joia trecută, cu aproape 35°C în Frosta, la 25 de kilometri nord-est de Trondheim. Se așteaptă ca temperaturile ridicate să continue cel puțin până miercuri. Asta ar însemna că centrul Norvegiei ar putea avea parte de două săptămâni consecutive cu temperaturi de peste 30°C.
Între o depresiune și un anticiclon, aerul foarte cald pătrunde adânc în nordul Europei.
Aceste valori estivale, neobișnuite și pentru Suedia și Finlanda, sunt cauzate de un tipar meteorologic rar și persistent: un anticiclon situat deasupra Scandinaviei de Nord, în combinație cu o depresiune atmosferică deasupra Marii Britanii, care direcționează aerul cald spre nord.
Topirea record a gheții arctice
La sfârșitul lunii iunie, gheața marină din Arctica a atins cea mai mică extindere pentru această perioadă a anului de când există măsurători. Suprafața actuală acoperită de gheață este cu aproximativ 600.000 km² mai mică decât în 2024 – o zonă aproape cât Franța – și cu 100.000 km² sub nivelul din 2010, precedentul minim istoric pentru această perioadă.
Zone întinse din jurul Groenlandei, precum și din Golful Hudson și Golful Baffin, la nord-est de Canada, sunt în prezent aproape complet lipsite de gheață. Volumul gheții marine a atins, de asemenea, un nou minim la mijlocul lunii iulie, coborând sub 10.000 km³.
Gheața marină este supusă unui ciclu sezonier. Sezonul de topire începe, de obicei, la sfârșitul lunii martie și durează până în septembrie, când se atinge întinderea minimă. După aceea, începe să înghețe din nou.
Până la mijlocul lui septembrie, acest volum ar putea chiar să se înjumătățească, scăzând sub 5.000 km³. Cauzele topirii accelerate sunt vremea neobișnuit de caldă din lunile iunie și iulie, dar și temperaturile ridicate ale apei.
