Un pensionar din România, după peste trei decenii de muncă neîntreruptă, se confruntă astăzi cu o situație greu de înțeles. Deși a contribuit constant la sistemul public timp de 34 de ani și 8 luni, pensia sa abia trece de 1.100 de lei. Cazul său scoate în evidență una dintre cele mai mari deficiențe ale sistemului de pensii: faptul că anii de muncă și contribuții nu garantează o bătrânețe decentă atunci când veniturile au fost mici și inegale.
Conform deciziei de pensionare, bărbatul a muncit 34 de ani, 8 luni și 3 zile, fără întreruperi și fără perioade necontributive. Cu toate acestea, pensia pe care o primește este mult mai aproape de nivelul minim garantat decât de o răsplată firească pentru efortul depus o viață întreagă.
Cum a ajuns un pensionar cu peste 34 de ani de muncă la doar 1.100 de lei
Deși a avut un stagiu complet de 34 de ani și 8 luni, fără întreruperi, pensia lui abia trece de 1.100 de lei. Explicația este simplă, dar crudă: salariile mici încasate de-a lungul vieții au generat un punctaj redus, ceea ce a dus automat la o pensie modestă.
Cazul său nu este unul izolat. Mii de pensionari care au muncit onest, în special în perioadele de tranziție economică de după 1990, trăiesc acum la limita subzistenței. În timp ce sistemul le recunoaște anii de contribuție, cuantumul pensiei reflectă mai degrabă precaritatea veniturilor trecute decât valoarea muncii depuse.
Ce punctaj a acumulat după o viață întreagă de contribuții
Conform datelor oficiale din decizia de pensionare, până la 31 august 2024, bărbatul a reușit să adune un punctaj total de 12,87383 puncte, rezultat al celor peste trei decenii de muncă neîntreruptă și contribuții lunare la sistemul public. La acest punctaj s-au adăugat și așa-numitele „puncte de stabilitate”, 6,02704, acordate celor care depășesc un anumit stagiu de cotizare, ajungându-se astfel la un total de 18,90087 puncte.
Acest scor a stat la baza stabilirii pensiei, în conformitate cu legislația în vigoare. Practic, sistemul transformă punctajul acumulat într-o sumă lunară, prin înmulțirea acestuia cu valoarea punctului de pensie stabilită de stat. În cazul lui, pensia brută ar fi trebuit să se ridice la 1.531 de lei. Cu toate acestea, după aplicarea reținerilor și a mecanismelor birocratice, pensia netă efectiv încasată se reduce semnificativ, ajungând abia la puțin peste 1.100 de lei.
De ce a fost diminuată pensia cu 26%
Din motive legislative și de ajustare, suma brută a fost diminuată cu 26%. Rezultatul: pensia a scăzut la doar 1.132 de lei, o sumă care abia acoperă nevoile de bază. Ulterior, statul a intervenit pentru a completa diferența până la pensia minimă garantată, adică 1.281 de lei.
În prezent, pensia minimă sau indemnizația socială pentru pensionari este de 1.281 de lei. Practic, dacă după calculul punctajului pensia este mai mică, statul acoperă diferența. Este și cazul pensionarului menționat, care, după o viață de muncă, depinde acum de această completare pentru a atinge pragul minim.
Câți pensionari se află în aceeași situație
Datele arată că aproximativ 217.000 de pensionari din România trăiesc același scenariu: primesc lunar sume între 1.000 și 1.200 de lei, iar Casa de Pensii completează diferența pentru a ajunge la minimum garantat. În medie, fiecare primește suplimentar aproximativ 500 de lei de la stat pentru a ajunge la 1.281 de lei.
Situația scoate la lumină o realitate crudă, mai exact munca de zeci de ani nu se traduce întotdeauna într-o pensie decentă. În special în cazul celor care au lucrat pe salarii mici sau fluctuante, punctajele acumulate sunt insuficiente pentru a le asigura un trai liniștit la bătrânețe.
Este corect ca pensia să depindă atât de mult de nivelul salariilor
Aceasta este întrebarea care planează asupra întregii discuții. În timp ce unii pensionari cu salarii mari primesc pensii consistente, cei care au muncit la fel de mult, dar pe salarii mici, abia reușesc să supraviețuiască. Cazul prezentat de Newsweek evidențiază acest dezechilibru și ridică semne de întrebare legate de echitatea sistemului.
