Filmul The Odyssey al lui Christopher Nolan popularizează conceptul de „legea lui Zeus”, o regulă care obliga gazda să ofere hrană, băutură și adăpost unui străin înainte de a-i afla identitatea. Deși expresia nu apare literal în poemul atribuit lui Homer, ea descrie xenia — ospitalitatea din lumea antică greco-romană, o obligație religioasă și socială protejată de Zeus însuși.
Xenia era o relație bazată pe obligații reciproce: gazda trebuia să asigure hrană, protecție și uneori daruri, iar oaspetele să respecte casa și familia. Ordinea gesturilor transmitea un mesaj clar — nevoia imediată a călătorului era mai importantă decât identitatea sa. Zeus Xenios era protectorul străinilor, iar tratarea cu dispreț a unui necunoscut implicau risc religios, deoarece vizitatorului putea fi chiar un zeu deghizat.
Odiseea ilustrează atât respectarea quanto încălcarea acestei norme. Telemac primește ospitalier o străină (Atena deghizată), iar ciclopul Polifem devine exemplul extrem al violării regulii prin a devora oaspeții în loc să-i hrănească. Pretendenții Penelopei reprezintă o altă încălcare gravă, ocupând abuziv casa și consumând averea lui Odiseu.
Xenia putea lega două familii pentru generații prin schimbul de daruri, creând rețele de încredere în lumea antică fragmentată. Originea exactă a acestei tradiții rămâne necunoscută, dar Odiseea, compusă probabil la sfârșitul secolului VIII î.Hr., păstrează ecouri ale unei practici mult mai vechi.
