Așa întreba, într-una din cele mai celebre replici din istoria cinematografiei noastre, Gogu a lu’ Pupăză (Sebastian Papaiani), căutându-l pe Mărin Juvete, interpretat de Amza Pellea. Nea Mărin a fost și va rămâne, pentru multă vreme, cel mai faimos dintre olteni, dar și un reper fidel al țăranului român, hâtru și înțelept.
Bancurile cu olteni, savurate de atâtea generaţii, erau de fapt poveşti despre familia lui Amza Pellea, în care vorbea despre verii săi, despre tatăl său și cei apropiaţi din copilăria marelui actor. Erau imagini fidele ale satului românesc de odinioară, cu oamenii săi simpli, dar atât de înțelepți, care știau să se bucure de o viață tihnită, departe de agitația marilor orașe. Amestec de şmecherie, umor şi bucurie de viaţă, Nea Mărin a ajuns finalmente un personaj îndrăgit de toţi românii, cuceriți de personajul creat cu atâta har de Amza Pellea.
Au trecut 34 de ani de la dispariția sa, dar nu putem să-l uităm pe marele Amza Pellea. A plecat răpus de un cancer pulmonar, la doar 52 de ani. A creat atâtea personaje celebre, de la roluri istorice de mare anvergură, precum Mihai Viteazul sau Decebal, până la imaginea cea mai reușită a ţăranului român, plin de umor şi optimism, numit simplu, Nea Mărin. În două roluri atât de diferite, cum au fost personajele-cheie ale carierei sale (Mihai Viteazul şi Nea Mărin) Amza Pellea a dat întreaga măsură a talentului său interpretativ.
După moartea sa, s-a vehiculat zvonul că sfârșitul marelui actor ar fi fost provocat de un complot al Securității. Mai exact, diagnosticul oficial, cancer pulmonar, ar fi fost de fapt cauzat nu de consumul exagerat de țigări, ci de iradieri comandate, pentru că popularitatea actorului ajunsese atât de mare, încât o amenința pe cea a lui Ceaușescu. Este poate doar un zvon, doar o poveste neverificată, dar și ea ne arată cât de îndrăgit ajunsese Amza Pellea, într-o vreme în care eram obligați să avem un singur idol, un singur reper.
Pentru cei mai mulţi români, atunci când spui Amza Pellea, îţi apare în faţă un ţăran român, îmbrăcat în straie populare olteneşti, cu o pălărie dată pe spate şi cu un zâmbet inconfundabil. E Nea Mărin, venit cu paporniţa şi damigeana de zaibăr, pentru a ne face viața mai veselă. Și acum, la 34 de ani de la plecarea sa, filmul Nea Mărin Miliardar conduce în continuare în toate topurile de popularitate autohtone, fiind cel mai vizionat film românesc din istorie. De câte ori ne gândim la marile valori ale acestui popor, ne uităm în jur și întrebăm, și noi, la fel ca Gogu a lu’ Pupăză: „Unde ești bre, Nea Mărine?”.
Cristian Huluban
