De ziua Drapelului Național, ar trebui, în primul rând, să ne amintim ce reprezintă cele trei culori. Roşul semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor, el îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag. Galbenul exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea. Albastrul semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei.
Astăzi, la sărbătoarea Drapelului Național, toți cei care respirăm românește cinstim cele trei culori care ne unesc, fie că am ales să rămânem aici, fie că am plecat spre alte zări, în căutarea unei vieți mai bune. Oricât am fi de supărați pe conducătorii noștri, oricât am fi de triști văzând cum suntem priviți de străini, oricât de nedreaptă a fost soarta cu noi uneori, când ne privim drapelul simțim acel fior în care se adună doinele bunicilor, poveștile de vitejie ale strămoșilor și frumusețea locurilor natale.
Drapelul înseamnă simbolul sub care ne regăsim toți atunci când se vorbește despre România în lume, este însăși identitatea noastră, este liantul care leagă toate generațiile de români care au gândit și simțit în roșu, galben și albastru. Mulți vor spune, citind acest articol, că nu se regăsesc în expresia “mândria de-a fi român”, pentru că viața pe care o ducem este foarte grea, pentru că în ceea ce privește nivelul de trai suntem la coada Europei și că suntem un popor fără coloană vertebrală, care se lasă umilit de conducătorii săi. Nu putem nega aceste adevăruri triste, dar de Ziua Drapelului Național trebuie să ne aducem aminte și de emoțiile trăite de noi toți atunci când la competițiile sportive tricolorul era pe cea mai înaltă treaptă, sau cu câtă mândrie se fotografiază sub drapel tinerii noștri care câștigă olimpiadele desfășurate pe toate meridianele globului.
Drapelul Național înseamnă și Brâncuși, și Coandă, înseamnă Vuia, Enescu, Ana Aslan, Creangă, Alecsandri sau Caragiale, înseamnă Gheorghe Zamfir și Maria Tănase, la fel cum înseamnă Patzaichin, Hagi, Nadia sau Ilie Năstase. Drapelul Național înseamnă și Marea Neagră, cu bustul lui Eminescu stând de veghe pe mal, la fel de îndrăgostit de aceste locuri precum a fost și Regina Maria. Drapelul Național înseamnă și munții noștri semeți, și Delta Dunării, și mănăstirile din nordul Moldovei, înseamnă tot ce este reprezentativ pentru acest pământ și acest popor. Când ne omagiem Drapelul, ne aducem aminte de învățăturile dascălilor noștri, de chinurile pe care le-au îndurat atâtea generații pentru o viață mai bună, de luptele duse de înaintașii noștri sub stindardul celor trei culori.
Tricolorul trebuie să ne țină uniți, chiar dacă nu gândim de multe ori la fel, chiar dacă suntem dezamăgiți sau optimiști, chiar dacă nu mai credem în balada Mioriței așa cum credeau părinții și bunicii noștri. De ziua Drapelului Național, să uităm de toate problemele zilnice și să ne aducem aminte că suntem toți un singur popor, o singură țară, chiar dacă viața ne-a separat de multe ori.
Cristian Huluban