Puțini oameni se întreabă de ce morții trebuie mereu îngropați, conform tradiției, la 2 metri adâncime. De unde vine această presupusă tradiție?
Se pare că totul a început în Anglia anului 1655, când țara a fost devastată de ciumă (moartea neagră, așa cum mai era numită). În acei ani oamenilor le era frică ca infecția să nu se răspândească, de aceea primarul Londrei a emis un decret pentru ca morții să fie mereu îngropați la doi metri sub pământ.
Nu au fost puțini cei care i-au pus la îndoială decizia, în primul rând fiindcă infecția era răspândită în primul rând de insecte, și abia apoi de trupurile neînsuflețite. Cu toate acestea, adâncimea a prins la public, și regula s-a răspândit peste tot, rămânând valabilă până în zilele noastre, chiar și în România.
Totuși, în Statele Unite, standardul variază de la stat la stat. Deși în majoritatea cazurilor este de 8 inch (aprox. 21 cm.), în unele state se înmormântează și la 4 metri adâncime. Se pare că se procedează astfel pentru a mai rămâne loc să fie îngropați și alții, deasupra, dar această procedură este valabilă mai ales în cazul rudelor și prietenilor apropiați.
Adâncimea de doi metri rămâne, însă, cea mai comună. În unele zone o adâncime mai mare decât aceasta poate crea probleme. În special în regiunile unde sunt ape subterane. De exemplu în New Orleans sicriele îngropate prea adânc erau împinse afară de curenții de apă.
Marea Britanie păstrează standardul pec are l-au adoptat în urmă cu sute de ani, deși acum ei spun că motivul e altul: serviciile speciale îndeamnă oamenii să îngroape sicriele la o adâncime suficientă pentru ca acestea să nu poată fi dezgropate de animale.
Sursa: Realitatea
