Am realizat o colecție a celor mai importante schimbări strategice din istoria sportului rege. Vei afla că fotbalul spectacol a fost inventat în urmă cu aproape jumătate de secol și că inventatorul catenaccio-ului nu a fost un italian!
Atunci când ne uităm pe rezultatele din acest sezon de Liga 1 ni se pare că fotbalul a început să involueze, însă haide să vedem care au fost pașii care au conturat sportul pe care îl iubim atât de mult astăzi.
În a doua parte a secolului XIX, fotbalul semăna mai mult cu jocul de rugby. Jucătorul aflat în posesia mingii se baza pe propriile forțe și încerca practic să treacă printre adversari, folosind forță, viteză sau dribling, după caz. Coechipierii săi, aveau practic rolul de a sta la recuperare, în caz că atacantul ar fi fost deposedat. Pasa însemna practic ultima soluție înainte de a pierde mingea și nu era considerată ca fiind o mișcare inteligentă de făcut.
Această mentalitate s-a schimbat însă la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când o Scoția a dat piept cu Anglia, jucând într-o manieră cât se poate de surprinzătoare la acea vreme. Scoțienii pasau mingea jucătorului aflat într-o poziție mai bună și astfel, cei implicați în fenomen au început să studieze și să preia conceptul.
Apariția conceptului tactic al piramidei, inventat de celebrul antrenor al lui Arsenal in anii 1930, Herbert Champman, a fost determinat de schimbarea regulii ofsaidului, care presupunea acum ca atacantul care primește mingea să aibă numai doi adversari (în loc de 3) între el și poarta adversă (adică de regulă, portarul și un fundaș).
Atunci, sistemul popular ultra ofensiv, un 2-3-5, a fost înlocuit de către vizionarul englez cu un 2-3-2-3, foarte similar cu ceea ce vedem astăzi la cele mai mari echipe ale lumii.
În anii 50, numerele de pe tricourile titularilor spuneau de regulă totul despre funcția lor în teren. Momentul interesant s-a produs atunci când ungurii au decis să-i inducă eroare pe englezi într-o partidă amicală disputată în 1953 pe Wembley, în fața a peste 100.000 de spectatori.
Maghiarii și-au pus numerele de pe tricou într-o altă formulă decât cea convențională și au umblat și puțin la sistemul de joc. Tot atunci a fost inventat practic și falsul număr 9 – atacantul Ungariei având un astfel de rol în acea partidă istorică, încheiat cu victoria vecinilor noștri în fața gazdelor cu scorul de 3-6.
Catenaccio este un stil de joc care a fost inventat de un austriac, preluat de un italian și apoi perfectat de un argentinian – Helenio Herrera, care se afla la cârma lui Internazionale Milano în anii 60’. Inițial acest sistem presupunea implementarea unei linii agresive de 5 fundași, având un central foarte retras, care să rămână întotdeauna în spate ca și o ultimă soluție defensivă.
Totuși, după ce a fost preluată și de către alți antrenori, formula s-a transformat într-una ultra defensivă, lucru care nu era intenționat de către fondatorii strategiei, care le permiteau totuși fundașilor de bandă să mai urce pentru a deschide jocul.
Rinus Michel a fost revoluționat complet fotbalul în anii 1970. El este considerat inventatorul fotbalului total, pe care l-a dezvoltat în timp ce a antrenat Ajax Amsterdam, FC Barcelona și Echipa Națională a Olandei.
Sistemul inovator presupunea inter-schimbarea constantă a posturilor ocupate de jucători. Practic, dacă un fundaș stânga avansa, postul său era luat de mijlocașul de bandă de pe aceeași parte. Marea majoritatea a schimbărilor de poziție aveau loc pe verticală, însă se dovedeau a fi extrem de eficiente, mai ales în ceea ce privește destabilizarea principiului de marcaj om la om.
În epoca modernă a fotbalului, jocul de Tiki-taka folosit de Barcelona și de naționala Spaniei în ultimul deceniu a marcat fotbalul mondial. Spaniolii, deși jucau ofensiv, se foloseau de conceptul de posesie prelungită pentru a-și oferi în primul rând un avantaj defensiv – lucru care nu a fost întotdeauna bine înțeles.
Pe lângă succesul adus de Pep Guardiola celui mai titrat club din Catalunya, parcă și mai important a fost succesul Spaniei la turneele finale. De altfel, succesului ibericilor la Cupa Mondială din 2010 a venit după ce elevii lui Del Bosque au marcat numai 8 goluri în 7 partide, primind fix 0 goluri în fazele eliminatorii. La scurt timp după reușită, foarte multe echipe din campionatele puternice ale Europei au început să încerce să copieze într-o oarecare măsură acest stil de joc.
