Povestea aceasta este una veche, și dacă s-a întâmplat cu adevărat, nimeni nu mai știe… Totuși, chiar dacă nu e adevărată, este plină de semnificații profunde.
Este povestea unui băiețel care se simțea pregătit să devină bărbat, tatăl lui a fost de acord și l-a dus la o plimbare într-o pădure foarte adâncă. L-a așezat pe băiat pe un buștean și l-a legat la ochi.
Tatăl i-a zis că trebuie să stea acolo toată noaptea fără să își dea eșarfa de la ochi jos, sau să cheme pe cineva în ajutor. Băiatul a fost de acord și a promis să urmeze regulile.
Toată noaptea băiatul hotărât a stat pe acel buștean. Sunetele nefamiliare l-au speriat și frigul i-a intrat în oase. Dar așa cum i-a promis tatălui său, nu s-a ridicat de pe buștean, nu a strigat după ajutor și nu și-a dezlegat eșarfa de la ochi.
Dimineața, odată cu răsăritul soarelui el s-a dezlegat la ochi în sfârșit, fericit că a reușit, dar a fost uimit de ceea ce a văzut: tatăl lui stătea pe un alt buștean și îl privise în tot acest timp pentru a avea grijă ca el să fie în siguranță.
Unii dintre cei care au auzit această poveste o păstrează pentru a-și aminti despre faptul că iubirea va avea mereu grijă de ei. Oamenii religioși văd însă un sens mai adânc: ei înțeleg faptul că Dumnezeu veghează mereu asupra lor, chiar și când se simt singuri, speriați și nu îl pot vedea!
Dacă crezi că cineva are nevoie să audă această poveste, te invităm să i-o distribui!
