Holly Gerlach din Canada a visat mereu să devină mamă, încă de când era mică. Apoi, la vârsta de 26 de ani și-a îndeplinit visul, ea a dat naștere unei fetițe pe nume Casey. Nașterea a decurs normal, iar mama era încântată, dar la câteva săptămâni de la naștere se va întâmpla o tragedie.
Totul a început atunci când Holly a început să aibă dureri de gât și slăbiciune în picioare. Când a mers la medic, după o examinare, doctorii și-au dat seama cât de gravă era situația: noua mămică era paralizată de la gât în jos, așa că a fost imediat internată la terapie intensivă și a fost diagnosticată cu Sindromul Guillain-Barré. O bolă rară care este caracterizată prin paralizarea mâinilor și a picioarelor, o paralizie care se înrăutățește o dată cu trecerea timpului.
Conform medicilor, nașterea a declanșat boala, în cazul lui Holly. Acest sindrom afectează o persoană din 100.000. La un moment dat femeia a șoptit în urechea unei asistente: ,,Simt atât de multă durere” – ceea ce i-a îngrijorat pe medici.
Dar, din fericire, Holly avea ceva care să o facă să lupte: fiica ei. Mămica a încercat să își vadă fiica zilnic, deși o epuiza. Abia putea vorbi, și încerca să mimeze cuvinte cu buzele pentru a comunica cu rudele și cu angajații spitalului. Ceea ce o distrugea era că nu va putea fi o mamă bună pentru copila ei.
După săptămâni în care a respirat doar cu ajutorul unui aparat, Holly a început să poată respira singură, ceea ce i-a dat speranță. În curând, paralizia din mâini a început să dispară. După 70 de zile, Holly a părăsit secția de terapie intensivă, putea vorbi din nou și putea sta într-un cărucior cu rotile.
În ziua cu numărul 87, Holly a reușit să stea în picioare singură, pentru prima dată în 3 luni, așa că a reușit să facă ceea ce își dorea cel mai mult: să își țină în brațe fiica! După 94 de zile, Holly a început să meargă iar, cu ajutorul unui cadru, iar în ziua 126, s-a întors acasă.
Apoi Holly a trebuit să reînvețe să se spele pe dinți, să scrie, dar a reușit, și a făcut totul pentru a fi o mamă bună pentru copilul pe care și l-a dorit toată viața.
Priviți ce a reușit ea să facă după un an de la acel tragic incident:
