S-au cunoscut la o petrecere. Ea, era minunată, fiind curtată de foarte mulți bărbați. El era un bărbat simplu care nu atrăgea mai deloc atenția.
La sfârșit petrecerii, bărbatul și-a făcut curaj și a invitat-o la o cafea. Femeia a fost foarte surprinsă, dar din politețe a acceptat invitația.
Stăteau într-o cafenea, el era foarte agitat ca să spună ceva, să întrețină discuția. Ea nu se simțea prea confortabil și-și spunea în gând „Doamne, mai bine stăteam acasă!”.
Brusc, el a chemat chelnerul și i-a spus: „Poți să-mi aduci puțină sare? Aș vrea să o pun în cafea.” Toată lumea din cafenea a întors capul către bărbatul care a cerut sare pentru cafea. Ce ciudat!
Chelnerul s-a întors cu sarea. El și-a pus tacticos sarea în cafea, în timp ce obrajii i s-au înroșit. În acel moment, ea a îndrăznit să îl întrebe. „Ce-i cu hobby-ul ăsta ciudat?” Bărbatul a lăsat ceașca jos și i-a spus: „În copilărie, locuiam lângă mare. Îmi placea să mă joc în apă, să-i simt gustul sărat. Acum, de fiecare dată când beau cafea cu sare mă gândesc la copilăria mea, la orașul în care m-am născut, la părinții mei.” Ultimele cuvinte i-au adus lacrimi în ochi.
Auzind aceste lucruri, femeia s-a relaxat și apoi și-a deschis sufletul, povestindu-i omului mai multe despre viața ei.
Au continuat să se vadă și în lunile viitoare. Ea a descoperit că el este un bărbat interesant, și are toate calitățile pe care le caută ea la bărbatul ideal: era afectuos, cald, iubitor, inteligent.
Așa cum era de așteptat, cei doi s-au căsătorit și au trăit fericiți, până când bărbatul a murit. La scurt timp, femeia a găsit o scrisoare de el. I-au dat lacrimile:
„Draga mea,
Te rog să mă ierți! Iartă-mă! În viața mea, te-am mințit o singură dată: în legătură cu cafeaua cu sare. Mai ții minte când ne-am întâlnit prima oară? Eram așa timid și agitat încât am cerut sare în loc de zahăr. Nu am știut cum să-mi ascund greșeala așa că am mințit. Am simțit că începi să te deschizi spre mine și am perpetuat în minciună. Am încercat să-ți spun adevărul de mai multe ori, dar mi-a fost frică. Dar, ți-am promis când ne-am căsătorit că nu o să te mint niciodată. Acum, pe patul de moarte, nu îmi mai este frică. Nu-mi place cafeaua cu sare. Este oribilă! Dar, am băut-o în fiecare zi. De nimic nu îmi pare rău. Faptul că te-am cunoscut, a fost cel mai bun lucru din viața mea. Dacă aș putea întoarce timpul înapoi aș face totul la fel, aș bea tot cafea cu sare, dacă aș ști că te am alături”
După mai mulți ani, nepoții au întrebat-o: „Bunico, ce gust are cafeaua cu sare?” Ea a răspuns cu sinceritate, lacrimile năvălind pe obrajii ei: „E dulce!”
Sursa: unica.ro
