Parintii nostrii de alta data spuneau ca cei care vroiau sa devina monahi erau obligati sa cunoasca Evangheliile pe dinafara. De ce? Pentru ca cuvintele Evangheliilor sa fie cuvintele lor. Iar Parintele Zaharia Zaharou, ucenicul Parintelui Sofronie de la Essex, a fost pe aici prin toamna, anul trecut, si, dupa aceea, noi i-am trimis niste intrebari. Si cineva i-a pus intrebarea: “Atunci cand intram in nepasare sufleteasca – in nelucrare adica-, intram intr-o stare de necredinta, si vedem, ca ne ducem la spovedanie si spunem: Parinte nu mai simt nimic, sunt atat de impietrit, atat de nepasator, ce sa fac?” La o astfel de intrebare Parintele Zaharia Zaharou raspunde:
Mai intai de toate primul leac este smerenia. Hristos ce ne-a spus prin gura Apostolului Petru? Zice: “Dumnezeu celor smeriti le da har, iar celor mandri le sta impotriva”[Iacov 4, 6; vezi şi Proverbe 3,3 4; I Petru 5,5].
Al doilea, zice: “sa citim Sfintele Evanghelii pana ce cuvintele Evangheliei devin cuvintele nostre”. Si eu cand am auzit cuvantul asta m-am dus cu gandul la primii Pariniti, Parintii nostrii de altadata care nu depuneau voturile pana nu cunosteau Evangheliile pe dinafara. Pana ce cuvintele Evangheliei devin cuvintele tale – adica iti vin de la sine, traiesti cuvantul. Si-ti da Dumnezeu cuvantul de fiecare data, iti da un raspuns. Ai o incercare, o ispita, si Dumnezeu iti da cuvantul cum sa procedezi.
Al treilea lucru, zice Parintele Zaharia, este rugaciunea “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul”, si sa zici asta din toata inima. Si chemand numele Lui, Hristos devine realitate, prezenta vie, vine si te asculta. Si asa este. Strigi o data, strigi de doua ori, si nu se poate ca Hristos sa nu vina, sa fie prezenta vie, reala, inlauntrul nostru.
Si ultimul este spovedania si impartasania, comuniunea cu Hristos euharistic. Stiti cuvantul Sfantului Teofilact al Bulgariei, care zice ca atunci cand trupul tau se face una cu Trupul Lui, zice ca toate ale tale se sfintesc. Si asta s-o facem cu smereinie, cu pocainta si cu binecuvantarea duhovnicului, ca daca e binecuvantarea Preotului nu-i bai. Si stiti ca e intrebarea: daca sa te impartasesti des sau rar. Si raspunsul este: “sa te impartasesti ori de cate ori iti spune duhovnicul”. Asta e cel mai bun raspuns.
Daca judecam si daca mai tinem minte si raul atunci este chin sufletesc.(corortodox.blogspot.com)
