Au fost 4 morți, 56 de răniți și 29 de mașini implicate în tragedia de pe Autostrada Soarelui. Sunt imagini cu care, din păcate, ne-am obișnuit de multă vreme, nici măcar nu ne mai miră, nu ne mai mișcă. În România, accidentele rutiere grave au devenit un fapt divers. Ascultăm știrea și, oricât de șocantă ar fi, ne spunem, așa cum facem tot mai des: ”Asta e România…”. În această sintagmă s-a adunat toată durerea, frustrarea, resemnarea, lehamitea și amărăciunea acestui popor. Ca să revenim la accidentul de pe A2, degeaba dăm vina pe ceață, pe gropile din autostradă, sau pe panourile care nu semnalau reducerea vitezei acolo unde trebuia.
Mereu ne găsim scuze, mereu altcineva este de vină, noi suntem șoferi prea buni pentru a fi acuzați de ceva. Suntem șmecheri, avem mașini puternice și facem ce vrem pe șosele, nimeni nu ne poate trage la răspundere. Dacă ne oprește un echipaj de poliție, dăm o șpagă și plecăm liniștiți mai departe. Dacă ne dau amendă, care e problema? Avem bani de amenzi, rezolvăm repede. Nu am fi șmecheri dacă ne-am speria de o amendă. În cazuri mai grave, când presa face tam-tam doar pentru că am omorât câțiva amărâți, au părinții relații și ne scapă de acuzații. Iar dacă nu merge cu șpaga nicăieri, și ni se dă o pedeapsă, au ai noștri grijă să fie una cu suspendare, și mâine suntem din nou pe șosele și viața e din nou frumoasă.
Fie că vorbim de beizadele, de șmecheri cu lanțuri ca de fântână la gât sau pur si simplu de cretini, în cazul celor care provoacă accidentele grave cauzele sunt identice. Totul se reduce la educație și, când aceasta lipsește, trebuie să intervină legea. Aici e problema cea mai gravă, când pedepsele celor care omoară oameni pe șosele și distrug familii sunt prea mici. Pentru accidente atât de grave nu pot exista jumătăți de măsură. Și știti de ce? Pentru că cei vinovați de producerea lor nu vor învăța nimic din cele întâmplate. Dar, și mai grav, pentru că alții ca ei își vor da seama că pot face ce vor pe șosele, vor scăpa oricum basma curată, iar consecința nu poate fi decât una singură, tragediile vor continua. Dacă ar exista o lege dură, exemplară, pentru astfel de evenimente, semnalul transmis ar fi unul cât se poate de clar și, chiar dacă nu ar dispărea cu totul, numărul accidentelor grave măcar s-ar diminua. Dar trebuie să existe aceste legi, este obligatoriu.
În aceste cazuri, soluția este una singură. Păstrând proporțiile, la fel ca Legea Talionului, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Ai fost găsit vinovat pentru un accident grav, mergi la pușcărie și meditează în liniște câțiva ani buni, fără posibilitatea eliberării înainte de termen și cu carnetul de conducere retras pentru totdeauna. Să încerce autoritățile un astfel de experiment doar pentru câțiva ani și să tragă linie după aceea, să vedem, a scăzut rata accidentelor grave, sau s-a mărit? Dacă mergem pe linia toleranței cu astfel de oameni, nu putem stopa tragediile de pe șosele, pentru că derbedeii nu înțeleg mesajul, iar cu remușcările oricum nu au probleme. Dacă vreți să opriți carnagiul, singura variantă reală este dată de vechiul dicton latin ”Dura lex sed lex”.
Cristian Huluban
