Actorul și regizorul Mihai Mălaimare, la acea vreme deputat în Botoșani, s-a aflat, în 2002, într-o misiune de a ajuta comunitățile din acest județ. În timpul călătoriilor sale, a avut o experiență de neuitat atunci când a descoperit un cătun uitat de lume, care purta numele lui Mihail Eminescu, și singurul sat din România care poartă numele poetului care a cărui alchimie a adus pe lume limba română modernă.
Odată cu trecerea timpului, numărul locuitorilor s-a redus semnificativ, de la 11 persoane la doar 4, o mică rămășiță a ceea ce a fost odinioară o comunitate înfloritoare. Din păcate, toți cei prezenți acum sunt oameni în vârstă, care își duc greu zilele.
Conform unor relatări ale vremii, publicate în „Jurnalul Literar,” Mihai Mălaimare reușea să ofere sprijin celor 11 locuitori ai cătunului și să readucă în atenția opiniei publice această mică comunitate, organizând evenimentul „Serbarea salcâmului.”
Misterul vizitei lui Eminesc
Astfel, în cadrul proiectului, s-a realizat o revistă cu povestea localităţii ce a fost oferită fiecărui localnic, iar în anul 2005 s-a dezvelit un bust a lui Eminescu, în cadrul manifestărilor dedicate poetului.
„Deoarece, locuitorii satului susţin că Mihai Eminescu a vizitat în tinereţe fetele boierului C. Stamatopol, am căutat să găsesc documente, relatări şi probe în legătură cu această poveste atât de frumoasă.
Din păcate, documentele sunt puţine şi mai ales cele referitoare la Eminescu, dar prin corelarea unor lucruri care se cunosc, am ajuns la o seie de concluzii pe care le prezint în acest material.”, scria Jurnalul Literar la acea vreme.
Motivul pentru care oamenii nu vor să plece din localitate
Conform documentelor găsite, până în 1950, în perioada comunistă, satul din județul Botoșani avea o altă denumire, Vârnăvoaia. Cu toate acestea, în cadrul eforturilor lor de a controla și de a impune propriile simboluri culturale, autoritățile comuniste au luat decizia de a schimba numele satului în cel de astăzi, „Mihail Eminescu”.
Momentul schimbării numelui a coincis cu aniversarea celor 100 de ani de la nașterea marelui poet, și era văzut la acel moment „un act de recunoştinţă a locuitorilor acestui cătun pentru familia lui Eminovici şi mai ales pentru Poetul care în mod sigur a trecut prin aceste locuri, în fragedă copilărie”, mai scria Jurnalul Literar.
Deși nu există dovezi clare ale prezenței poetului în satul fantomă al zilelor noastre, numele său este purtat cu mândrie de către localitatea astăzi. Motivul pentru care cei patru locuitori refuză să plece din această locație este simplu: au descoperit aici o oază de liniște și relaxare, care îi atrage neîncetat.
