Pe 31 ianuarie 2025, credincioșii ortodocși îi pomenesc pe Sfinții Mucenici Chir și Ioan, cunoscuți ca doctori fără de arginți, care au slujit bolnavilor fără a cere plată. Această zi are o mare încărcătură spirituală, fiind legată de sacrificiul lor pentru credință. În această zi de sărbătoare, se respectă anumite tradiții și superstiții, menite să aducă protecție, sănătate și noroc.
Iată câteva lucruri pe care să NU le faci pe 31 ianuarie:
1. Nu lucra în gospodărie sau la câmp
Ziua este considerată una de odihnă și rugăciune. Conform tradiției, munca fizică, cum ar fi spălatul rufelor, gătitul excesiv sau lucrul la câmp, este de evitat. Se crede că cine lucrează în această zi își atrage boală sau neînțelegeri.
2. Nu ignora bolnavii sau nevoiașii
Fiind ziua doctorilor fără de arginți, este o tradiție să oferi ajutor celor aflați în nevoie, fie că este vorba despre sprijin moral, financiar sau material. Refuzul de a ajuta poate atrage ghinion și boli.
3. Nu începe proiecte noi
În tradiția populară, începuturile în această zi sunt sortite eșecului. Este mai bine să aștepți o zi favorabilă pentru a iniția proiecte importante, concentrându-te în schimb pe rugăciune și reflecție.
4. Nu te certa și nu purta ranchiună
Pentru a păstra armonia în familie și în relațiile cu ceilalți, se recomandă evitarea certurilor și a vorbelor grele. Se spune că tensiunile din această zi pot persista pe tot parcursul anului.
5. Nu consuma excesiv alcool sau alimente grele
O zi de sărbătoare ar trebui să fie marcată prin cumpătare. Excesul de alcool sau mâncare poate atrage probleme de sănătate și este considerat un semn de lipsă de respect față de sfinți.
Respectarea acestor obiceiuri și tradiții este o modalitate de a onora memoria Sfinților Chir și Ioan și de a atrage binecuvântarea lor asupra vieții și sănătății.
Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 31 ianuarie.
Sfântul Chir a trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305). Era doctor în Alexandria, renumit pentru darul său de a vindeca bolile, atât pe cele văzute, ale trupului, cât şi pe cele ale sufletului. Sfântul Ioan, originar din Edesa, Siria, auzind de faima Sfântului Chir, a plecat din cetate şi a devenit ucenicul „doctorului fără de arginţi”.
Sfântul Chir şi Sfântul Ioan mergeau împreună în sate şi oraşe propovăduind Evanghelia şi vindecându-i pe bolnavi, fără să ceară plată pentru ostenelile lor. Atunci când o femeie creştină, Anastasia, a fost prinsă de autorităţi, împreună cu cele trei fiice ale sale, Teoctista, Teodosia şi Eudoxia, şi silită să se lepede de credinţa creştină, Chir şi Ioan au mers în temniţă pentru a le încuraja pe mărturisitoare.
Au fost ei înşişi arestaţi şi au fost torturaţ: „bătându-i cu bicele, sfărâmându-i cu toiegele, arzându-i cu făclii şi mădularele cele arse udându-le cu oţet şi cu sare. Apoi, frecându-le cu pânze aspre de păr, le udau picioarele cu smoală fiartă; şi au pus asupra lor toate scornirile chinurilor, nelăsând nici o tiranie; pe de o parte ca să le izbândească îndrăznirea lor şi să le zdrobească bărbăţia, iar pe de alta să înfricoşeze pe fecioarele cele tinere şi pe maica lor, care priveau la acea cumplită chinuire. Dar nimic n-a sporit chinuitorul urâtor de Dumnezeu, pentru că nici bărbăţia sfinţilor răbdători de chinuri n-a putut s-o clintească, nici pe fecioare şi pe maica lor să le înfricoşeze”. (Vieţile Sfinţilor).
La fel au fost torturate şi cele trei fete, dintre care cea mai mare avea 15 ani, iar cea mică, 11, împreună cu mama lor. Cu puterea lui Hristos nu au cedat, au fost ucise mai întâi sfintele muceniţe, apoi sfinţii Chir şi Ioan, primind mucenicia prin tăierea capetelor. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
