26 Mai 2010. O zi în care am fost triști. Jean Constantin, un actor uriaș, trecea în neființă. Rămânea în urma lui o carieră prodigioasă și un zâmbet de care ne va fi dor mereu. Din atâtea și atâtea personaje celebre create de Jean, bucătarul Ismail a fost cel mai îndrăgit, oricât de mult i-am aprecia și pe numiții Parpanghel, Patraulea, Floacă, Trandafir sau Limbă.
De câte ori ne gândim la marii maeștri ai teatrului și filmului românesc, astazi trecuți în lumea umbrelor, ne cuprinde nostalgia. Cu un ochi râdem, amintindu-ne de hohotele de râs pe care ni le stârneau la fiecare apariție, cu celălalt plângem, pentru că tristețea lăsată de dispariția lor încă nu a trecut. Jean Constatin nu a fost doar un actor, a fost o instituție, un model pentru atâtea generații de tineri actori. A început prin a pune bazele unei brigăzi artistice, alături de colegii săi de la Șantierul Naval Constanța, unde lucra ca muncitor normator. În 1957 a debutat pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului Fantasio din Constanţa, iar în deceniile care au urmat Jean Constantin a devenit un nume sinonim cu comedia românească.
La auzul veștii despre decesul maestrului, mesajele oamenilor au început să curgă. Erau gânduri la cald, când oamenii vorbesc din inimă, dar toți cei care au trimis mesaje au vrut să-i aducă un omagiu celui care le-a marcat tinerețea și le-a dăruit atâtea momente unice. Au fost gânduri emoționante (”Sus pânzele, Ismaile, mulțumin pentru tot!”, ”Vânt în pupă, bătrâne lup de mare”, sau ”Mi-ai luminat copilăria, mi-ai marcat adolescența, odihnește-te în pace, mare actor!”) care au descris sentimentele oamenilor față de cel care fusese Jean Constantin.
În ultimii ani de viață Jean Constantin a trecut prin momente grele, o serie de trei infarcturi punând la grea încercare inima bătrânului actor. Retras la Constanța, la malul mării pe care a iubit-o atât de mult, Jean petrecea mult timp cu pescarii din Portul Tomis, pe care îi invita la o saramură făcută chiar de el și la un pahar de vin. Știa că este bolnav, dar nu dorea să ia boala prea în serios, iubea cu patimă viața, așa cum spunea una din celebrele lui melodii, ”Fir-ar mama ei de viață”. În ziua în care a fost condus pe ultimul drum, toată Constanța lui dragă i-a fost alături. Mii de oameni pe traseul dintre teatrul Fantasio (al cărui conducător spiritual a fost timp de 30 de ani) și Cimitirul Central, alții la ferestre aplaudau la trecerea cortegiului funerar sau aruncau flori.
A fost odată un serial românesc de mare succes,”Toate pânzele sus”, considerat de mulți cea mai îndrăgită peliculă a genului de la noi. Echipajul goeletei ”Speranța” s-a reunit acum în ceruri. Ion Besoiu, Sebastian Papaiani, Ilarion Ciobanu, Colea Răutu și Jean Constantin au părăsit pe rând această lume, dar oamenii nu i-au uitat. Jean Constatin a creat un personaj fabulos, bucătarul Ismail, un turc mucalit, cu neveste în fiecare port. Ismail se străduia să vorbească românește cât mai corect, din această dorință născându-se replici greu de uitat: ”Ismail mâncat slănină, cum nu dam voie Coranul. Ismail cumpărat cilindru cântam gazel”. Cei care l-au văzut în acest rol vor înțelege de ce am ales imaginea lui Ismail pentru a-l descrie pe unul din cei mai mari actori ai acestui neam.
Odihnește-te în pace, Ismaile, ți-ai câștigat rolul între nemuritorii scenei românești!
Cristian Huluban
