Un fapt minunat s-a întâmplat la spitalul judeţean din Veria. Mai concret, preotul de caritate D.S., responsabil cu paraclisul de la parterul instituţiei medicale menţionate, a pus la Proscomidiarul de lângă Sfânta Masă o iconiţă de-a Sfântului Luca (o litografie). Acesta aflase că Sfântul fusese doctor şi că face foarte multe minuni cu bolnavii care îi cer ajutorul. Deci, după cum am amintit, părintele a pus şi iconiţa Sfântului acolo, lângă fraţii lui aflaţi în suferinţă, cu speranţa că acesta îi va ajuta şi va fi aproape de pacienţii spitalului respectiv.
Într-o zi, după citirea Paraclisului Maicii Domnului, care se oficiază pentru ajutorarea pacienţilor, o doamnă i-a adus părintelui un prosop pentru a şterge icoana Sfântului Luca de uleiul care se prelingea pe ea. I-a reproşat politicos preotului că nu se îngrijise ca icoana să fie curată. Atunci, părintele D. a observat că, într-adevăr, icoana era acoperită de un lichid vâscos şi transparent, asemenea uleiului. L-a impresionat în mod deosebit faptul că icoana Sfântului se afla într-un loc (la Proscomidiar, după cum am spus) protejat de o fereastră cu gratii, care se încuia din cauză că adăpostea şi Sfintele Vase. Deci nimeni nu putea ajunge până la icoană pentru a o murdări, după cum credea doamna.
Izvorârea minunată a uleiului din icoană s-a repetat de mai multe ori, spre surprinderea şi mirarea credincioşilor. Poate că a fost o dovadă a prezenţei mângâietoare a Sfântului Luca în acel loc impregnat de suferinţă, atât de cunoscută Sfântului, dedicat şi în zilele noastre slujirii celor suferinzi.
Sfinte Ierarh mărturisitor, învăţătorule al adevărului şi doctore fără de arginţi Luca, ţie plecăm genunchii sufletului şi ai trupului, şi căzând la cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte pe tine te rugăm, precum fiii pe tatăl lor: auzi-ne pe noi, păcătoşii, cinstite părinte, şi du rugăciunea noastră la Milostivul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai înaintea Lui dimpreună cu sfinţii toţi. Credem că ne iubeşti cu aceeaşi dragoste cu care ai iubit pe fraţii tăi când vieţuiai în această lume.
Meşteşugul doctorilor stăpânind, în multe rânduri cu ajutorul harului suferinţele celor bolnavi ai vindecat, iar după cinstita ta adormire Stăpânul tuturor a arătat moaştele tale izvor de tămăduire: că felurite neputinţe se vindecă şi putere se dăruieşte celor ce cu evlavie le sărută şi cer dumnezeiasca ta mijlocire. Pentru aceasta, ne rugăm cu căldură ţie, care ai primit harul tămăduirilor: pe fratele nostru (numele) cel bolnav şi cumplit înviforat de suferinţă cercetează-l şi vindecă-l de neputinţa ce-l stăpâneşte. Cu totul cinstite şi preasfinte Părinte Luca, nădejde a celor bolnavi, care zac în patul durerii, nu uita de fratele nostru (numele) şi dăruieşte-i vindecare, iar nouă tuturor cele spre bucurie, ca şi noi dimpreună cu tine să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Dumnezeire şi o Împărăţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
