România riscă să piardă până la 7,8 miliarde euro din PNRR din cauza întârzierilor în implementarea proiectelor și a condițiilor stricte impuse de Comisia Europeană. Domeniile cele mai vulnerabile sunt sănătatea, mediul, educația și transporturile. Proiectele trebuie să aibă un progres fizic de minimum 50% până în august 2026.
România se confruntă cu un risc major de pierdere a fondurilor din PNRR
În contextul negocierilor tensionate cu Comisia Europeană privind Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România se află într-o situație complicată, cu un risc estimat de pierdere a fondurilor europene de circa 7,8 miliarde euro, a declarat Marcel Boloș, fost ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene.
„Zilele acestea, după o lungă perioadă de negocieri aprinse şi complexe cu reprezentanţii Comisiei Europene s-a încheiat informal negocierea în ceea ce priveşte grantul alocat prin PNRR dar şi situaţia împrumutului. Negocierea a avut loc într-un context dificil, în care Comisia Europeană a impus condiţii ferme şi riguroase pentru investiţiile din PNRR. Această rigiditate a fost accentuată de situaţia fiscală fragilă a României, generată în principal de lipsa unei corelări între reformele fiscale şi cele privind cheltuielile, dar şi de ritmul foarte scăzut al implementării investiţiilor asumate prin Plan”, a scris fostul ministru pe pagina sa de Facebook, prezentând Radiografia PNRR: Cum stă România cu un an înainte de termenul limită.
Boloș a explicat că negocierile recente au fost marcate de condiții foarte stricte impuse de Comisia Europeană, condiții ce reflectă o preocupare majoră legată de fragilitatea situației fiscale a țării noastre, dar și de ritmul lent în care sunt implementate investițiile asumate prin PNRR. Pentru a evita pierderi importante, Bruxelles-ul cere ca proiectele finanțate să atingă un progres fizic de cel puțin 50% până la termenul limită, respectiv 31 august 2026.
„Pentru România, acest proces a fost – şi rămâne – un exerciţiu dur, pentru că aplicarea criteriilor impuse aduce cu sine riscul de a pierde o parte semnificativă din fondurile PNRR. Mai grav, unele investiţii esenţiale pentru dezvoltarea ţării – precum autostrăzile, calea ferată, modernizarea şcolilor şi a spitalelor – riscă să rămână fără finanţare europeană şi să fie acoperite, eventual, din bugetul de stat sau din Politica de Coeziune”, a transmis Boloş.
Cele mai vulnerabile domenii
Printre cele mai vulnerabile domenii se numără sănătatea — cu aproape un miliard de euro expus — infrastructura de mediu (aproximativ 2,3 miliarde euro), educația (peste 700 milioane euro), eficiența energetică și transporturile, toate acestea însumând o sumă considerabilă ce riscă să rămână nefinanțată.
În aceste condiții, proiecte-cheie precum modernizarea spitalelor, reabilitarea infrastructurii de apă-canalizare, renovarea energetică a clădirilor publice și dezvoltarea rețelelor de transport sunt amenințate să fie suspendate sau acoperite din bugetul național.
Fostul ministru a atras atenția că, în ciuda eforturilor de renegociere pentru introducerea unor proiecte noi care să compenseze aceste pierderi, situația bugetară dificilă a țării împiedică momentan astfel de ajustări. Mai mult, anumite proiecte au întârzieri semnificative, fiind fie în faza de achiziții publice, fie cu șantiere deschise, dar fără progres fizic suficient.
„Am încercat să propunem proiecte noi de investiţii în procesul de renegociere al PNRR, pentru a acoperi pe cât posibil riscul de pierdere de 7,8 miliarde euro pe care l-am explicat mai sus, însă pe fondul situaţiei bugetare din România acest lucru pentru moment nu s-a putut. Mai mult, nici alternativa plasării celor 7,8 miliarde euro în capitalul Băncii de Investiţii şi Dezvoltare sau investiţiile în instrumentele financiare propuse pentru IMM nu au fost posibile. Unele dintre aceste contractate de finanţare sunt fără contracte de achiziţie publică încheiate, altele sunt cu proceduri de achiziţie publică iniţiate iar altele chiar au şantierele deschise, dar nu au un progres fizic de peste 50% impus în negocieri de către Comisia Europeană. Din păcate, cei care vor resimţi cel mai dur impact al acestei situaţii sunt beneficiarii contractelor de finanţare – oameni şi instituţii care şi-au pus speranţele în proiecte de investiţii asumate cu bună-credinţă. Proiecte care, fără surse clare de finanţare, riscă să rămână doar pe hârtie”, a explicat Marcel Boloş.
Reforme prin Cererea de plată nr. 4
Un alt aspect evidențiat este legat de Cererea de plată nr. 4 — un set de reforme esențiale pentru modernizarea aparatului de stat și restructurarea finanțelor publice, fără de care continuarea PNRR este pusă sub semnul întrebării. Aceasta include reforme fiscale, legislație în domeniul energiei, coduri urbanistice și silvice, strategii de mediu și alte jaloane fundamentale.
În prezent, România a încasat efectiv circa 10,7 miliarde euro din totalul de 28,2 miliarde euro alocate prin PNRR, iar plățile către beneficiari au atins 8,2 miliarde euro. Totuși, restul de aproximativ 20 miliarde euro necesari pentru finalizarea tuturor proiectelor în termenul stabilit pare greu de atins, chiar imposibil.
„La final de mandat, e firesc să las în urmă nu doar cifre, ci şi o imagine clară asupra unuia dintre cele mai complexe dosare pe care le-am gestionat: PNRR, care aduce României 28,2 miliarde euro, dintre care 13,2 miliarde bani nerambursabili şi 14,9 miliarde euro împrumut. Este o radiografie a unei construcţii uriaşe, făcută în mers, cu multe speranţe şi, uneori, cu paşi mai rapizi decât se putea. Pentru că, aşa cum am mai spus, dacă vrem să salvăm ceea ce încă poate fi salvat din PNRR, avem nevoie – mai mult ca oricând – de transparenţă, asumarea responsabilităţii şi respectarea termenelor.(…) Cererea de plată nr. 4 cuprinde cele mai importante reforme pentru modernizarea statului şi restructurarea cheltuielilor publice: reforma fiscală, taxarea mijloacelor de transport poluante, noua lege a salarizării, Codul Urbanistic, Codul Silvic (care nu poate fi validat fără reorganizarea Romsilva), Legea energiei (care necesită legislaţie secundară pentru energia offshore), Legea apei, strategia naţională de biodiversitate şi strategia H2. Toate aceste jaloane şi ţinte esenţiale fac parte din cererea de plată nr. 4 – considerată piatra de temelie pentru continuarea PNRR. Această cerere nu poate fi transmisă Comisiei până la închiderea oficială a procesului de renegociere”, a precizat Boloş.
Soluții pentru salvarea fondurilor
În fața acestor provocări, Marcel Boloș consideră că renegocierea cu Comisia Europeană este esențială pentru salvarea fondurilor și a planului în ansamblu.
Ulterior, este nevoie de identificarea unor soluții alternative, fie prin etapizarea proiectelor, fie prin utilizarea fondurilor naționale sau europene complementare, precum și prin implicarea instituțiilor financiare europene.
Accelerarea ritmului de implementare și asumarea responsabilității de către coordonatorii de reformă sunt vitale pentru evitarea blocajelor și pentru a maximiza absorbția fondurilor disponibile.
„Ce reiese din aceste date seci? Că suntem înainte cu un an calendaristic faţă de data de implementare a PNRR şi ne confruntăm cu două categorii enorme de risc şi anume: 1. Riscul de a pierde o sumă considerabilă de bani din PNRR, evaluată de serviciile Comisiei Europene şi ale PNRR la suma colosală estimată la 7,8 miliarde euro. Această sumă, cel mai probabil, s-ar tăia din împrumut. Dar pentru România este o veritabilă sursă de finanţare ieftină a investiţiilor, având un cost al dobânzii de doar 1,5% – 2%, nu 8% cum ne împrumutăm; 2. Riscul ca investiţii de 26,9 miliarde euro (diferenţa dintre valoarea contractelor de finanţare de 46,9 miliarde euro şi noua valoare actualizată a PNRR adică 20,4 miliarde euro), implementate de ministerele de linie, să rămână fără sursă de finanţare sau să fie continuate cu surse de finanţare din bugetul de stat. Rămâne de văzut ce se va întâmpla din punct de vedere al deciziei guvernamentale”, a mai explicat Marcel Boloş.
„Apoi, după ce au fost stabilite investiţiile care pot fi duse la bun sfârşit, trebuie găsite soluţii alternative – fie prin etapizare, fie prin bugetul naţional, prin fondurile de coeziune sau prin sprijinul Băncii de Investiţii şi Dezvoltare, pentru celelalte investiţii care rămân fără surse de finanţare. Va fi nevoie, în paralel, de un ritm accelerat de implementare şi de o atenţie specială acordată coordonatorilor de reformă, acolo unde întârzierile şi blocajele au pus în pericol întregul calendar. Nu este uşor. Şi nu se poate rezolva de pe o zi pe alta. Dar, răbdare şi decizii asumate, România mai poate salva ceva din acest plan”, a punctat Marcel Boloş.
