România își premiază valorile. Așa trebuie să ne omagiem personalitățile, astfel de evenimente pavează drumul spre normalitate.
Președintele Iohannis a luat decizia de a-i premia cu Ordinul Național Steaua României, în grad de cavaler pe antrenorul Emeric Jenei și pe comentatorul Cristian Țopescu. Două nume importante ale sportului și presei românești, cei doi au colaborat la Steaua în perioada de aur a echipei roș-albastre. Jenei și Țopescu au fost profesioniști adevărați, dar și exemple de eleganță și civilizație, într-o lume a fotbalului dominată de șmecherași și indivizi fără educație.
Despre fostul antrenor al Stelei și al echipei naționale se pot povesti multe, performanțele sale sunt cunoscute. Nu știu dacă l-a văzut cineva vreodată nervos, țipând sau vociferând. Nu a jignit pe nimeni niciodată, pentru că educația nu i-a permis, a preferat să lase mereu loc de bună ziua, a răspuns cu amabilitate chiar și celor mai abjecte atacuri. Deși nu vorbește o română impecabilă, fiind pentru asta ironizat, numit ungur încrezut, Nea Imi s-a dovedit mai român decât mulți așa-ziși patrioți. A construit o echipă senzațională în Ghencea, etalând un joc spectaculos și eficace, deși a avut de îndurat destule șicane din cauza numelui său, care nu suna destul de românește pentru șefii Armatei. Dar acest adevărat domn, pe numele său Emeric Jenei, s-a impus mereu ca un adevărat etalon al bunului simț și al eleganței, iar performanțele sale nu pot fi contestate de nimeni.
Cristian Țopescu, fără discuție cel mai iubit și apreciat comentator român din istorie, s-a făcut respectat prin profesionalism și un stil aparte, într-o epocă în care era foarte greu să faci un comentariu decent fără să pomenești de ”minunatele condiții pe care partidul le oferă sportivilor români”. Circula o vorbă în acele vremuri, care spunea că Țopescu te face să plângi în fața televizorului chiar și atunci când comentează un banal concurs de haltere. Deși în România nu apăruse televiziunea color, Țopescu știa să facă extrem de interesante transmisiunile sportive, descriind totul cu lux de amănunte. Și datorită strădaniei sale, oamenii își făceau măcar o idee despre ambianța în care se desfășura meciul sau concursul respectiv. A avut curajul să spună, în transmisiune directă, la un meci Suedia-România, că statul român ar trebui să permită jucătorilor noștri să evolueze în străinătate, pentru că astfel ar crește valoarea fotbalului românesc. A fost mazilit, dar respectul oamenilor pentru marele comentator a crescut, chiar dacă vocea sa inconfundabilă nu mai putea ajunge în casele lor.
Emeric Jenei și Cristian Țopescu ar fi meritat de multă vreme această recunoaștere a meritelor lor în promovarea sportului românesc. Dar, așa cum spune o vorbă veche, mai bine mai târziu decât niciodată. Așa trebuie să ne cinstim valorile, acesta este drumul către civilizație, către normalitate, aducându-i în față pe cei care au dovedit că merită admirația și respectul tuturor românilor.
Cristian Huluban
