Mama fostului afcerist Marcel Toader a fost și ea afectată de divorț, mai ales de scandalul din jurul fiului său. Deși ea și cu soțul ei au avut o căsnicie fericită de 51 de ani, se pare că Marcel nu a avut la fel de mult noroc în dragoste.
Iată ce a mărturisit Rădița, mama lui Marcel Toader, potrivit cancan.ro:
,,Pe Maria a ţinut-o ca în puf, a respectat-o, nu ştia unde să o mai pună, din <îngeraş>, nu o scotea. A adus-o în Bucureşti, însă e problema ei dacă a ales să facă acele lucruri (n.r. se referă la infidelitate). Feciorul meu cu toate a vrut să clădească o căsnicie durabilă, dar dacă ele au vrut asta. Poate Marcel a greşit, pentru că a ţinut prea mult la ele. Dintre toate soţiile, de Raluca mi-a plăcut cel mai mult şi o regret, femeia cu care Marcel are un copil. M-am certat cu el să nu se despartă, pentru că îmi părea rău de nepot, de Maximilian (20 ani). Eu, ca mamă, am suferit enorm. Raluca era mai geloasă şi de aici au pornit certurile între ei. Eu i-am spus: <Raluca, nu trebuie să fii geloasă, nu asculta lumea>. Despre Maria vă spun că dacă a înşelat, a fost urât din partea ei. Aşa ceva nu se poate ierta, pentru că e posibil să se repete. Eu, prima dată când am întâlnit-o, vă spun sincer că am simţit ceva, nu am avut o părere bună. Aşa am simţit, că a vrut doar să se afirme, totul a fost cu scop, a fost o femeie făţarnică. Mi s-a părut că nu mă suportă, avea aşa, nişte vorbe de om important.
Când am aflat că divorţează, nu puteam să mă abţin, mi-a venit rău, că ştiu că prea mult a iubit-o. Mintea mea şi sufletul meu îmi spuneau că nu va merge relaţia, dar nu i-am spus nici o clipă lui Marcel, pentru că nu e bine să te bagi.
Eu am trăit cu soţul meu 51 de ani, nu ne-am despărţit vreodată. Să ne culcăm separat?! Niciodată, nu s-a pomenit să dormim în camere separate. Am plâns şi-l plâng de 11 ani pe soţul meu, pentru că am avut un om excepţional alături, am avut în casa noastră respect reciproc şi iubire. Dacă nu e respect şi iubire, familie nu faci! Aveam amândoi serviciu şi munceam şi la ţară, unde am făcut împreună o gospodărie. Întotdeauna îl primeam acasă zâmbind. Contează mult. Noi ne-am căsătorit de copii, am deshis ochii unul pe celălalt, el avea 19 ani, eu 16. El a avut doar tată, pentru că mama i-a murit la vârsta de 35 de ani, însă părinţii mei l-au considerat copilul lor. I-a plesnit aorta, avea probleme la inimă şi nu ştia de ele.
Am avut o căsnicie frumoasă, nu a ţipat la mine, nu m-a jignit, vecinii noştri nu ne simţeau. Îmi pare rău că feciorul meu nu a avut noroc. Am un sfat pentru toate soţiile: să le zâmbească soţilor frumos, să le vorbească frumos. Când intră pe uşă, când mai vine supărat de la serviciu, că deh, se mai întâmplă, zâmbiţi-vă reciproc. Primeşte-l frumos în casă. Lăsaţi problemele afară, nu le aduceţi înăuntru. Eu am fost cea mai fericită femeie. Mai aud cazuri, că se ceartă şi dorm separat, ba că sforăie el, ba că nu-i convine lui că ea tuşeşte. Aiurea, astea-s motive prosteşti. Te răceşti dacă nu te simţi la piept cu el, dacă el doarme în camera cealaltă, iar tu, în dormitor. Împreună la bine şi la rău, iubire şi respect!”
Sursa: cancan.ro
