Pseudonimele literare au servit adesea scopuri practice sau simbolice pentru scriitori din diferite epoci. Samuel Langhorne Clemens a adoptat „Mark Twain” – o expresie din vocabularul navigatorilor pe Mississippi, indicând o adâncime suficientă pentru ambarcațiuni. Clemens, care lucrase ca pilot pe fluviu, a folosit pentru prima dată acest pseudonim în februarie 1863, în calitate de jurnalist în Nevada.
Eric Arthur Blair, autorul „1984″ și „Fermei animalelor”, s-a transformat în George Orwell în 1933, temându-se că subiectele delicate din scrierile sale ar putea stânjeni familia. Prenumele George și-l atribuie Sfântului Gheorghe, patronul Angliei, iar Orwell provine de la un râu din Suffolk.
Alte pseudonime au rezultat din jocuri lingvistice: Charles Dodgson a inversat și tradus propriul nume pentru a deveni Lewis Carroll, iar François-Marie Arouet a creat o anagramă din formula latinizată a numelui său, devenind Voltaire. George Sand a ales un nume masculin pentru a obține mai multă libertate editorială într-o lume dominată de bărbați.
J.K. Rowling a primit inițiala „K” (de la Kathleen, bunica paternă) pentru ca seria Harry Potter să pară mai atractivă cititorilor băieți, conform recomandării editurii.
