În plin sezon agricol, România marchează o performanță istorică: una dintre cele mai mari producții de grâu din ultimele decenii. Teoretic, acest surplus ar fi trebuit să se reflecte într-o ieftinire vizibilă a produselor de panificație, în special a pâinii – aliment de bază pentru milioane de români. Practic, însă, lucrurile stau cu totul diferit. Potrivit datelor europene, România înregistrează cel mai mare preț la pâine de când se fac monitorizări, iar tendința este de continuare a scumpirilor.
Costurile ascunse din spatele unei franzele de 3 lei
Deși făina s-a ieftinit ușor, acest lucru nu a reușit să compenseze majorările în lanț care afectează tot sectorul de panificație. Brutarii spun că, în prezent, costurile directe cu ingredientele (făină, apă, sare, drojdie) reprezintă mai puțin de o treime din prețul final al pâinii. Restul sumei acoperă cheltuieli care s-au majorat considerabil în 2025: energie electrică, combustibil, chirii și salarii.
„Prețul grâului a mai scăzut, dar energia electrică s-a scumpit de la 1 iulie, iar combustibilul de la 1 august. Suntem într-un echilibru precar”, afirmă Subasi Hasan, proprietarul unei brutării, citat de Știrile ProTV.
Astfel, o franzelă banală, care altădată costa 1,5 lei, a ajuns să depășească pragul de 3 lei în multe orașe. Iar dacă vorbim despre pâini speciale – fără gluten, cu semințe, cu maia naturală – prețurile pot depăși 10 sau chiar 15 lei.
Importurile, un factor destabilizator pentru industria locală
Deși România este un mare producător de grâu, piața internă este sufocată de importuri. Făina, aluatul congelat și chiar pâinea gata coaptă ajung în România din alte state, în special din Republica Moldova. Prețurile acestor produse sunt uneori chiar mai mici decât cele la care morarii români cumpără grâul local, ceea ce creează o presiune imensă asupra industriei de morărit autohtone.
„Transporturile de făină moldovenească au ajuns până la Pitești și au forțat multe fabrici din estul țării să își suspende temporar activitatea”, explică Viorel Marin, președintele Asociației Naționale de Morărit și Panificație.
Această tendință subminează capacitatea României de a-și valorifica propriile resurse agricole, în ciuda faptului că suntem pe locul al treilea în Uniunea Europeană la ponderea agriculturii în PIB.
Agricultura – pilon economic sau vulnerabilitate strategică?
Conform Eurostat, România deține o pondere dublă față de media UE în ceea ce privește contribuția agriculturii la PIB. Cu toate acestea, în clasamentul valorii producției agricole ocupăm doar locul 7, semn că eficiența și sustenabilitatea rămân provocări majore. Lipsa unei strategii coerente de procesare, distribuție și protejare a industriei interne face ca, paradoxal, să plătim prețuri mai mari pentru un produs realizat dintr-o resursă din belșug.
România traversează un paradox agricol: recolte-record, dar prețuri finale tot mai greu de suportat pentru consumatorul de rând. În lipsa unor măsuri de protecție a producătorilor locali și de reglementare inteligentă a lanțului de distribuție, beneficiile agriculturii nu ajung nici la procesatori, nici la cetățeni. Iar pâinea, simbolul universal al hranei de bază, riscă să devină un lux, într-o țară cu lanuri aurii cât vezi cu ochii.
