La 2 octombrie 1925, inventatorul scoțian John Logie Baird a reușit o transmisie istorică: imaginea unui chip uman apărută pe ecranul unui receptor de televiziune. Protagonistul nu era specialist, ci William Taynton, tânăr angajat de birou în clădirea unde Baird se amenajase laboratorul în Londra. Deși imaginea era rudimentară, cu doar câteva zeci de linii, ea demonstra că aparatul putea reda o persoană vie cu variații de lumină și umbră.
Sistemul lui Baird funcționa cu discuri perforate care descompuneau imaginea în linii. Lumina reflectată de subiect era convertită într-un semnal electric și reconstituită de receptor. Căldura lămpilor era atât de intensă, încât Baird folosise inițial capul unei păpuși de ventriloc, numit Stooky Bill. Abia după ce obținuse o imagine clară a păpușii, inventatorul l-a chemat pe Taynton. Pentru câteva momente, fața celui de-al 21-lea tânăr a fost transmisă și vizibilă pe ecran. Baird i-a plătit o jumătate de coroană – suma descrisă mai târziu drept primul onorariu pentru o apariție televizată.
La 26 ianuarie 1926, Baird a prezentat cu succes sistemul în fața membrilor Royal Institution. Demonstrația a convins cercetătorii că imaginile vii puteau fi transmise și reconstruite. BBC a adoptat tehnologia sa din 1929, iar în 1930 a difuzat primele programe cu sunet și imagine simultan.
