Președintele României, Klaus Iohannis, a surprins mulți comentatori și analiști politici cu decizia sa de a contramanda vizita în Ucraina. Faptul că această hotărâre a fost luată la New York, la sediul ONU, poate transmite un mesaj clar că țara noastră nu mai este un spectator pasiv al evenimentelor din estul Europei.
Pentru contestatarii președintelui este un gest gratuit, făcut doar din rațiuni electorale. Pentru susținătorii săi, atitudinea lui Iohannis demonstrează ca există un șef de stat căruia chiar îi pasă de românii aflați pe teritoriul Ucrainei. Indiferent de care parte a baricadei ne-am afla, că suntem pro sau contra Iuhannis, trebuie să subliniem clar un aspect: pentru cei în cauză, pentru frații noștri din Ucraina, gestul lui Ihannis este foarte important. Le dovedește că nu au fost uitați, că nu sunt singuri și părăsiți, că România vrea să facă tot ce depinde de ea pentru a le apăra drepturile.
Parlamentul de la Kiev a adoptat la începutul acestei luni o nouă Lege a Educaţiei care, practic, desfiinţează sistemul de învăţământ în limbă maternă. Potrivit art. 7 al noii legi adoptate, sistemul de educaţie din Ucraina se desfăşoară doar în limba de stat. Pentru sutele de mii de români aflați în Ucraina, această lege este una profund nedreaptă, imposibilitatea de a mai studia în limba maternă fiind una evident revoltătoare. Dacă președintele a luat atitudine în fața acestei nedreptăți, Parlamentul de la București nu a schițat nici cel mai mic gest de susținere pentru românii din Ucraina. Păi de se s-ar agita parlamentarii noștri pentru bieții oameni, din moment ce voturile acestora nu se pot lua?
Fără să ne hazardăm în considerații politice referitoare la situația din zonă, una extrem de agitată, putem spune că în ochii românilor gestul președintelui Iohannis este unul lăudabil. Klaus Iohannis arată că îi pasă, că dorește să se implice, într-o problemă foarte sensibilă pentru națiunea noastră. Este o decizie corectă, dar mai ales importantă, mai ales pentru românii aflați pe teritoriul Ucrainei. Noi, aici, acasă, ne putem arunca în tot felul de argumente pro sau contra Iohannis, ne putem da cu părerea mult și bine, dar pentru frații noștri este o decizie cu mare încărcătură emoțională.
Într-un context zonal extrem de dificil, dacă ne gândim la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, la problemele deja existente cu Ungaria, decizia lui Iohannis poate însemna foarte mult în ceea ce privește solidaritatea românilor de pretutindeni. Acuzat de multe ori de absență, de neimplicare în multe probleme ale societății, șeful statului dovedește, prin acest gest, că nu-i este indiferentă soarta sutelor de mii de români care trăiesc în Ucraina. Nu este un gest spectaculos, nu trebuie să exagerăm în acest sens, dar nici nu poate fi trecut cu vederea. Iar pentru cei pe care îi privește direct, atitudinea președintelui poate însemna o rază de speranță.
Cristian Huluban
