Pentru asta se numeşte Miezonoptică. Noi avem o cântare frumoasă a bisericii care spune aşa: „Iată, Mirele vine în Miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind!”. Această laudă bisericească simbolizează Învierea şi A Doua Venire a Mântuitorului şi de aceea se cântă la miezul nopţii. Inspirat din Pilda celor zece fecioare, troparul reflectă credinţa creştinilor în Parusie. „Privegheaţi, că nu ştiţi când va veni Stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa, ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle dormind…” (Marcu 23, 35).
Aşadar, în momentul în care te-ai rugat la 12 noaptea, aia este Rugăciunea de Foc, aur curat! Când te-ai rugat dimineaţa, aşa cum spune rugăciunea: „În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului…” (Ps. 100). Adică, atunci când vin primele gânduri, primele zvâcniri… Pentru asta se fac rugăciuni dimineaţa, uitaţi cât de importante sunt!
Pentru începători este bine puţin seara şi puţin dimineaţa, iar pentru cel avansat este bine seara mai târziu şi dimineaţa mai devreme, iar pentru cel evlavios şi lucrător practicant este bine să faci cât de multe rugăciuni noaptea. Noaptea din trei multiple motive: noaptea este un sfetnic minunat, este deplină linişte şi este cel mai frumos, că tu te poţi ruga pentru alţii. Eu nu sunt un mistic prin excelenţă, nu am văzut îngeri, nu am stat de vorbă cu ei, nu mi s-au arătat sfinţii, n-am făcut minuni, nu am cu ce să mă laud eu din lumea asta supradimensionată, dar vă spun un lucru:
Am avut vremuri, când era foarte mult de muncă vara şi legam Liturghia de Utrenie, deci după miezul nopţii terminam la două Slujba Utreniei, Ceasul I, puneam Ceasul III şi VI, apoi intram cu Liturghia şi terminam pe la trei jumate, patru… Apoi de la patru la opt dormeam ca să poată să fie călugării buni de treabă să nu îi epuizez. Dar vreau să vă spun că noaptea se fac cele mai frumoase rugăciuni şi ai sentimentul acela… când lumea doarme şi tu poţi să te rogi pentru lume. Ziua este zgomot, sunt maşini, este harababură, te caută unul, te caută altul şi nu poţi să te rogi… Într-adevăr, este obositor să te rogi noaptea, căci atunci dă război demonul să nu te rogi la miezul nopţii, pentru că îl arde!
El atunci umblă, demonul nu umblă ziua, căci ziua avem dracii noştri, avem suficienţi duşmani sociali care pot să perturbe societatea, nu-i nevoie să vină demonul, dar noaptea, în liniştea nopţii, când totul doarme şi veghează doar Duhul Sfânt în întunericul acela al nopţii, atunci demonul se simte cel mai bine şi dacă atunci îi dai rugăciune îi încurci cărările. (Părintele Calistrat)
Rugăciune puternică:
„Dumnezeule cel veșnic și Împărate a toată făptura, Cel ce m-ai învrednicit a ajunge până în acest ceas, iartă-mi păcatele ce am făcut în această zi, cu fapta, cu cuvântul și cu gândul; și curățește, Doamne, smeritul meu suflet de toată întinăciunea trupului și a sufletului.
Și-mi dă, Doamne, în această noapte, a trece somnul în pace, ca, sculându-mă din ticălosul meu așternut, bine să plac Preasfântului Tău nume în toate zilele vieții mele și să calc pe vrăjmașii cei ce se luptă cu mine, pe cei trupești și pe cei fără de trup. Și mă izbăvește, Doamne, de gândurile cele deșarte, care mă întinează, și de poftele cele rele. Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
