Sunt multe povestiri despre neprofesionalismul oribil al medicilor noștri, despre cum oamenii așteaptă ore întregi venirea ambulanței! Din cauza acestui flux continuu de negativism, mulți au impresia că doctorii noștri sunt adevărați ucigași. Însă oare acesta este adevărul?
Probleme între medici ci pacienți au tot fost și probabil că vor mai fi, însă. înainte de a condamna pe cineva, trebuie să asculți ambele părți. De aceea, astăzi îți propunem să citești povestirea unui paramedic.
„Recent a fost concediată o doctoriță din departamentul nostru. Concedierea ei a fost însoțită de un răsunător scandal legat de incompetența profesională. Această doctoriță este o femeie calmă și liniștită, care întotdeauna a fost un exemplu al răbdării, însă acum ea nu a mai putut suporta și s-a înfuriat. După cum se spune: o avalanșă de apeluri, o mulțime de cazuri ce pot fi tratate la policlinică și crize acute de consultat…
Totul a decurs astfel. Am ajuns la primul apel dintr-un bloc cu multe etaje. Ascensorul, evident, nu lucra. De aceea, am urcat pe scări până la etajul 11. Am ajuns obosiți la destinație, iar pe hol ne aștepta deja pacienta, filmând totul cu telefonul și comentând răutăcios: „Deci iată cum ambulanța se grăbește să ajungă la apeluri.
”Noi nu am reacționat la replicile ei și am intrat tăcuți în apartament. Această domnișoară trăiește singură și sună la serviciile de urgență, pentru că se plictisește. Ea are un milion de simptome, dintre care niciunul nu este clar. La toate întrebările noastre ea răspundea: „Mă simt rău! Ce nu înțelegeți?”
Am petrecut cu ea mai mult de o oră. Cucoana a refuzat categoric să ne lase să plecăm până când nu am consultat-o pentru toate bolile posibile, inclusiv cele mai exotice. Pe lângă aceasta, ea aproape întruna își amintea numele înalților funcționari și ne amenința că îi va suna imediat, dacă ceva nu îi va plăcea. Când am plecat de la ea, eram deja foarte obosiți…
Următorul apel a fost făcut din celălalt capăt al orașului și era formulat astfel: „O femeie este inconștientă și nu respiră.” Încercam să ajungem cât mai repede, însă peste tot erau ambuteiaje… În curtea, în care am intrat, se adunase deja o mulțime de oameni în jurul cadavrului unei bătrâne. Decedata avea fața cianotică și ochii roșii. Cel mai probabil, ea suferise un accident vascular cerebral sau un trombembolism al arterei pulmonare… Acum nu mai putem spune cu siguranță.
Nici nu am reușit să coborâm din mașină, când fiica decedatei a atacat-o pe doctoriță. I-a scuipat în față și a apucat-o de păr, strigând: „Sunteți niște fiare fără inimă! Pe unde ați umblat?! V-am așteptat mai mult de o oră. Să vă vină și vouă ambulanța atât de repede!” Abia am reușit să o dăm la o parte…
Când numai am plecat de la acest apel, ne aștepta o nouă surpriză: un nou apel de la cucoana precedentă. De asemenea, dispecerul ne-a avertizat că pacienta s-a plâns de calitatea ajutorului primit. Am înjurat cât de mult am putut, iar doctorița, cât de straniu nu ar părea, a tăcut tot drumul.
Iar am urcat pe scări până la etajul 11, iar pe hol ne aștepta cucoana cu telefonul. De această dată ea nu era singură, ci cu o prietenă și ele discutau tare despre neglijența și indiferența noastră. Când am întrebat-o de ce ne-a chemat, ea a răspuns: „Păi, am pierdut hârtiuța, pe care ați scris recomandările. Scrieți-mi alta!”
Atunci doctorița noastră, o femeie drăguță și calmă, nu a mai rezistat, a făcut un pas înainte și cu toată forța a lovit-o pe cucoană în față! Iar în tot blocul s-a auzit țipătul ei sfâșietor: „Pleacă de aici! Ești o scorpie!” Abia-abia le-am despărțit…
Iar funcționarii, pe care îi cunoștea cucoana, erau într-adevăr niște persoane foarte influente. Doctorița noastră a fost concediată în conformitate cu legea și fără dreptul de a lucra iarăși pe ambulanță. Plecând, ea a zâmbit strâmb: „Este chiar mai bine așa! Serviciul, la care trebuie să fii atent cu ucigașii în loc să-i bați, nu este pentru mine.”
După aceasta am început să mă gândesc la faptul că cucoana de la etajul 11 este într-adevăr o ucigașă. Dacă nu exista apelul ei, noi, probabil, reușeam să ajungem la acea bătrână și la multe alte bunicuțe, ale căror vieți au fost mâncate de asemenea cucoane… Iar acele domnișoare încă trăiesc și cheamă ambulanța pur și simplu pentru a se distra. De dragul propriului lor egoism, ele curmă viața celor care chiar au nevoie de ajutor. Și, mai presus de toate, aceste cucoane iubesc foarte mult să vorbească despre medicii-ucigași. Cât este de amuzant…”
