M-am maritat din dragoste, dar la vremea aia nu stiam ce inseamna si mai ales nu stiam ce inseamna sa faci dragoste. Nici nu aveam sa aflu prea curand, fiindca sotul meu era o bruta. Din fericire, soarta mi-a dat o sansa nesperata sa descopar iubirea. „Cand viata iti da lamai, fa o limonada!” este citatul meu preferat. Pe vremea cand eram o sotie oropsita a unui subofiter din cadrul Ministerului Apararii Nationale, imi placea sa citesc, ca sa-mi mai alin durerea.
Multi ani mai tarziu, cand viata mea a intrat pe un fagas normal, una dintre colegele mele de serviciu de atunci mi-a imprumutat o carte, „Lasa grijile, incepe sa traiesti”, scrisa de Dale Carnegie. Acolo am gasit acel citat care pot spune cu mana pe inima ca m-a motivat sa merg mai departe pe calea intortocheata a vietii. Am continuat sa lupt si sa imi caut fericirea.
Povestea mea incepe cam asa: eram o tanara de 22 de ani din localitatea giurgiuveana Mihai Bravu. in satul nostru, aproape de calea ferata, in vecinatatea padurii, era o unitate militara. Inca de cand eram foarte mica, imi placea sa-i urmaresc. ii admiram pe frumosii ce purtau haina statului nostru, haina pe care o consideram onorabila.
Undeva, in adancul sufletului, imi doream sa fiu sotie de militar. Cum bine spune proverbul romanesc: „Ai grija ce iti doresti, ca se poate intampla”, mi s-a intamplat ceea ce visam. Am crescut si am intrat in gratiile unui tanar militar pe nume Gheorghita.
Era inalt, saten, cu ochi caprui. in haina militara mi se parea ca un erou desprins din povestile copilariei. Nici acum nu stiu daca am fost cu adevarat atrasa de el, de omul Gheorghita sau de ceea ce credeam eu ca se ascundea in spatele uniformei.
il vedeam ca pe un barbat puternic, dispus sa isi riste viata pentru binele tarii sale. Ce poate fi mai frumos decat sa ai alaturi un barbat neinfricat, devotat patriei, dur?
Numai ca aparentele insala intotdeauna, si amara a fost aceasta constatare! Pe vremea aceea, fetele si baietii nu aveau ocazia sa petreaca mult timp impreuna, sa se cunoasca. Odata ce eram vazuta la bratul unui barbat, vuia satul ca urmeaza sa ma marit cu el. Asa s-a intamplat si cu Gheorghita.
intr-o zi, spre dupa-amiaza, a venit la mine la poarta. Iesise de la unitate si mai era o ora pana sa soseasca trenul. Era din Giurgiu, facea naveta. A strigat de cateva ori pana l-a auzit mama. Mandra ca avea un ostean la poarta, aceasta l-a invitat in curte si l-a servit cu socata rece, din pivnita. Facuse cu o seara in urma.
Gheorghita s-a bucurat tare si a intrebat-o pe mama daca nu cumva avea o fata de maritat care sa-i faca si lui asa socata buna in fiecare primavara. Sigur ca ma cunostea, ma urmarise cateva luni inainte. Mama, bucuroasa ca starnisem interesul unui cadru militar, nu a mai stat pe ganduri si a stabilit nunta, in toamna acelui an.
A doua zi a dat sfoara in tot satul ca se marita Miruna cu Gheorghita. Vecinii nu mai conteneau sa vina la noi in curte sa ciocnim cate un pahar. Nunta am facut-o la cort, in curtea mare din spatele casei. Tata a injunghiat cativa porci, doi vitei, pasari din curte si a pus la dispozitia nuntasilor cel mai bun vin. Parintii lui Gheorghita ne-au cumparat un apartament in Giurgiu, in care ne-am mutat chiar a doua zi.
Mi se parea atunci ca traiam intr-o poveste. Prima data m-am lovit de realitate si de rautatea lui Gheorghita cand am ajuns acasa, dupa nunta. A vrut sa isi ia drepturile de barbat, sa facem dragoste.
Eu eram virgina. Mi-a zis poruncitor:
— Dezbraca-te si asaza-te pe pat!
Îmi era rusine. Auzisem de la mama si de la alte femei din sat ca asta trebuia sa faca o nevasta, dar nimeni nu imi explicase cum se intamplau lucrurile. Cand s-a dezbracat si i-am vazut penisul in erectie, am fost foarte speriata. Ma tot intrebam in gand ce avea sa urmeze.
M-am supus si am facut cum a zis barbatul meu. Nu stiam ca nu era normal asa. De preludiu am auzit mult mai tarziu, dupa revolutie. Lucrurile astea se petreceau prin anii ’80. S-a pus peste mine si a inceput sa ma penetreze asa, direct, fara o vorba buna, fara un sarut sau o mangaiere. imi amintesc si acum durerea aia ce mi-a facut capul sa zvacneasca. Am inceput sa tip si sa-l imping. Gheorghita m-a lovit:
— Stai acolo, femeie nebuna, ca asta e datoria ta!
Dupa ce s-a terminat am inceput sa plang.
— Ce tot bocesti? Gata cu fecioria, de azi esti femeie maritata! mi-a zis Gheorghita amenintator.
Daca as fi stiut inainte ce ma astepta, as fi fugit de maritis ca cel rau de tamaie. Am tacut si am mers mai departe. Peste cateva zile, Gheorghita iar a vrut sa isi ia drepturile de barbat.
Scenariul era de fiecare data acelasi: imi poruncea sa ma dezbrac si sa ma asez pe pat, se urca pe mine, ma penetra, dupa cateva minute ejacula si gata. Peste doua luni, m-am trezit ca eram gravida.
L-am anuntat pe Gheorghita. Nu prea il incanta ideea, dar cum avorturile erau interzise in perioada aia, a acceptat. Noua luni nu s-a mai atins de mine. Eram recunoscatoare ca macar scapasem sa imi fac datoria de femeie. Mi-as fi dorit sa fiu gravidă permanent, ca sa nu trebuiasca sa mai suport teroarea aia.
Nasterea a fost inca o experienta care m-a marcat pe viata. Trei zile m-am chinuit sa nasc. Copilul era intors invers, dupa cum a zis moasa si trebuia ajutat. Am nascut in casa parinteasca de la Mihai Bravu. Cand in sfarsit a iesit fetita mea, am simtit o mare usurare.
Gheorghita s-a maniat tare cand a auzit ca era fata. in loc sa o ia in brate, m-a blestemat si nu a mai vorbit cu mine o luna, de parca eu fusesem cea care am ales ce sa fie copilul. A inceput sa bea si sa imi reproseze mereu ca nu fusesem in stare sa-i fac un baiat. Ca sa imi demonstreze ca el era barbat si era capabil sa lase un mostenitor care sa-i duca numele mai departe, ma regula tot mai des. Nu tinea cont de faptul ca trebuia sa o alaptez pe Adela, nici nu-i pasa. La vreo 6 luni de la nastere, am ramas iar gravida. Numai ca, stiind prin ce calvar trecusem, i-am ascuns lui Gheorghita sarcina. Am vorbit cu moasa din sat, care facea avorturi ilegale la ea acasa, si am scapat de copil.
Gheorghita a inceput sa bea tot mai mult. Nu era zi in care sa nu vina beat acasa. Ma batea, apoi ma punea sa ma dezbrac. Cand isi termina treaba, adormea peste mine. imi era sila de el. Am mai ramas de cateva ori gravida, dar de fiecare data am procedat la fel. Dupa un ultim avort, prin anul 1989, chiar inainte de revolutie, Gheorghita a aflat de la o vecina ce facusem. A venit dupa mine in casa parinteasca si m-a luat la bataie in fata mamei. Nu s-a multumit cu cateva palme si suturi in fund. A luat o sarma si a vrut sa ne loveasca pe mine si pe mama cu ea.
Atunci a venit tata. Cand a vazut scena, a luat un par si l-a batut cu el pana l-a lasat jos. Tata nu m-a mai lasat sa ma intorc la Gheorghita. Ne-a luat pe mine si pe fata in grija lui. Am divortat dupa vreo doi ani in care m-am judecat cu fostul meu sot. Tata a vandut tot ce avea prin curte si mi-a luat o garsoniera in Bucuresti, cativa ani mai tarziu. Aici m-am angajat vanzatoare la o brutarie. Patronul, un sirian pe nume Ahmed, m-a placut imediat. Eram muncitoare, stiam sa le vorbesc frumos clientilor si sa zambesc. A inceput sa ma curteze. Cum eram speriata de barbati, l-am tot respins.
Vreo doi ani a continuat sa se tina dupa mine, pana cand am acceptat sa iau cina cu el. Aceea a fost seara in care am aflat ca exista preludiu, tandrete, iubire. Atunci am aflat ca amorul se face numai de placere si cu acordul femeii, nu altfel.
Ahmed era foarte tandru si iubaret. A inceput sa ma implice in toate actiunile lui si sa imi ceara parerea. Pentru prima data in viata mea ma simteam femeie respectata si simteam ca am alaturi un barbat. Foarte tarziu am cunoscut normalitatea si aspectele frumoase ale vietii.
Am locuit impreuna timp de 7 ani. Ahmed insista sa ne cununam, eu nu si nu. Cand intr-un final fata mea, ajunsa la 20 de ani, m-a intrebat de ce nu faceam odata pasul, m-am hotarat. Am depus actele si ne-am casatorit la primarie. Momentul a fost inaltator. Ofiterul starii civile a intrebat:
— Cetateana Miruna Popa, de buna voie si nesilita de nimeni, iei in casatorie pe cetateanul Ahmed Al Rahman?
Am raspuns hotarata, in aplauzele familiei si prietenilor:
— Da, il iau!
Pe buna dreptate ma simteam libera, maritata fiind si fericita, cum nu am mai fost vreodata. Casnicia noastra este una reusita, iar eu sunt mandra ca astazi am un sot deosebit.
