Se împlinesc 180 de ani de la nașterea celui care ne-a dăruit una din cele mai îndrăgite opere ale culturii românești, ”Amintiri din copilărie”. Ion Creangă, un clasic al literaturii noastre, va rămâne un reper în frumoasa lume a basmelor, zugrăvite cu har și mult umor.
Născut la Humulești, pe frumoasele plaiuri nemțene, Ion Creangă a fost unul din cei opt copii ai lui Ștefan a Petrei Ciubotariul și al Smarandei. Despre perioada copilăriei sale Creangă ne vorbește pe larg în celebra sa lucrare autobiografică ”Amintiri din copilărie”, opera cu care au crescut atâtea generații. A fost o copilărie fericită, alături de frații și prietenii din satul natal, o perioadă pe care autorul o descrie atât de frumos: ”dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire”.
Ion Creangă a început școala pe lângă biserica din satul natal, sub supravegherea dascălului, primul învățător, omul care îi va deschide larg porțile cunoașterii. Apoi este încredințat bunicului din partea mamei, David Creangă din Pipirig, care se ocupă mai departe de creșterea și educația vitorului scriitor. Urmează Școala Domnească de la Târgu Neamț, după care, la insistențele mamei, care dorea să-l facă preot, Ion Creangă este înscris la Școala Catihetică din Fălticeni. Este nevoit să plece la Iași, unde urmează cursurile seminarului teologic ”Veniamin Costachi”. Dragostea față de locurile natale îl poartă spre satul copilăriei sale, se căsătorește și ajunge diacon al bisericii Patruzeci de Sfinți din Iași.
Urmează întâlnirea cu Titu Maiorescu, pe care l-a avut profesor, omul care il va numi pe Creangă învățător la Școala Primară nr. 1 din Iași. Începe să aloce foarte mult timp literaturii și în scurt timp apare primul abecedar, conceput chiar de Ion Creangă. Îl cunoaște pe Mihai Eminescu, cu care va deveni foarte bun prieten, și care îi deschide porțile Societății Junimea, unde Creangă are ocazia să citească din scrierile sale. Cea mai prolifică perioadă a carierei sale este cuprinsă între anii 1875 și 1883, când apar cele mai importante opere ale sale. După câțiva ani este diagnosticat cu epilpsie, un moment care îl va marca profund, la fel ca și moartea bunului său prieten Mihai Eminescu. Se pensionează și, la câteva luni după dispariția lui Eminescu, Ion Creangă părăsește această lume, la doar 52 de ani, în casa sa din cartierul Țicău.
Ion Creangă a lăsat în urma sa basme și povestiri de neuitat, printre care amintim: ”Capra cu trei iezi”, ”Dănilă Prepeleac”, ”Fata babei şi fata moşului”, ”Povestea lui Harap Alb”, ”Ivan Turbincă”, ”Povestea porcului”, ”Punguţa cu doi bani” şi ”Soacra cu trei nurori”; povestirile ”Moş Ion Roată şi Unirea”, ”Păcală”’, ”Prostia omenească” şi ”Ursul păcălit de vulpe” şi evident romanul autobiografic ”Amintiri din copilărie”. Pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii românești, este numit membru post-mortem al Academiei Române.
Cristian Huluban
