Comemorarea de la Mărășești, deși emoționantă, ne-a lăsat un gust amar. Din nou, în primele rânduri au fost politicienii României de azi, exemple ale corupției, care nu ar fi avut niciun drept să fie acolo. S-au înghesuit în primele rânduri, deși în locul lor ar fi trebuit să fie veteranii de război, oameni care știu ce înseamnă dragostea de țară.
Priveam imaginile de la Mărășești, un loc care definește demnitatea și curajul celor care s-au jertfit pentru această țară, și nu-mi venea să cred. Erau acolo, ca la orice manifestare, deși mulți dintre ei habar nu au ce s-a întâmplat acolo cu 100 de ani în urmă. I-am văzut pe Tăriceanu, Dragnea, premierul Tudose, și mai ales, pe baronul local, onorabilul Marian Oprișan, celebru pentru palatul faraonic unde locuiește, înconjurat de păduri și ziduri înalte de trei metri. Mă uitam și mă întrebam, cuprins de revoltă: ce caută ei acolo, chiar nu le e rușine să confiște și o astfel de manifestare, în care cinstim memoria eroilor noștri?
De ce nu sunt în primele rânduri cei care merită cu adevărat această onoare? Unde sunt veteranii noștri, unde sunt urmașii celor care au spus la Mărășești „Pe aici nu se trece”? Și ne dăm seama. Sunt bătrâni, uitați de toți, nebăgați în seamă, deși multe din aceste evenimente tocmai lor le datorăm. Nu au Facebook, nu știu ce-i aia o tabletă, nu-i vezi la mall pentru că nu au bani de așa ceva, și oricum, este o lume pe care nu o înțeleg. Dar au ceea ce foarte puțini din noi vom avea vreodată, pentru că am uitat de aceste sentimente: au mândria de a fi român, au dragostea față de tricolor, au pământul țării adânc intrat în suflete. Trăiri apuse, din niște vremuri când a fi român chiar însemna ceva.
Mă uit uneori la manifestările de acest gen din alte țări. Acolo, veteranii sunt foarte respectați, sunt aduși cu mașinile armatei, au uniforme noi, strălucitoare și, mai ales, sunt personajele principale, mereu în primul rând. Chiar dacă și ei au vârste înaintate, se vede totuși că sunt îngrijiți, curați. Sărmanii noștri veterani își scot din dulap singurul costum, și acesta vechi, și vin la manifestări pe cheltuiala lor, sau aduși de rude sau prieteni. Pe reverul hainelor ponosite, la loc de cinste, este insigna de veteran de război, singurul motiv de mândrie care le-a mai rămas. La noi, cei aduși în alai de mașini scumpe sunt tocmai cei care nu merită, politicenii care vin la astfel de evenimente pentru a rosti discursuri scrise de alții. Când vom fi în stare să facem lucrurile așa cum trebuie, să arătam respectul nostru celor care merită, în loc să-i tolerăm pe cei care iși bat joc de noi zi de zi?
Așa cum spunea și scriitorul Mircea Cărtărescu, a fost dizgrațios momentul în care, la comemorarea a 100 de ani de la lupta de la Mărășești, liderii politici au ținut împreună coliva la slujba religioasă. Foarte mulți români au simțit la fel. Televiziunile au dat prim plan-uri repetate cu reprezentanții puterii, de parcă ei erau cei omagiați la acea manifestare. Mărăşeşti rămâne un simbol. Poate cea mai importantă bătălie din istoria României, care a devenit sinonimă cu sacrificiul şi curajul ce a justificat şi justifică, până azi, naşterea României Mari, doar un an mai târziu. La un asemenea eveniment, cu un important ecou național, cu multe momente emoționante, apariția în prim plan a actualilor lideri politici a lăsat un gust amar tuturor celor care au privit festivitățile.
Cristian Huluban
