Această poveste de viață a fost publicată pe site-ul psychologies.ro după ce a fost trimisă pe adresa redacției de către o cititoare care a dorit să își împărtășească experiența. Iată povestea ei:
Am făcut o mare pasiune pentru un egiptean. Dar mi-a trecut rapid, la contactul cu realitatea. Recomand realitatea oricând. E mai bună decât imaginaţia. Aveam 30 de ani şi fusesem căsătorită deja. Nu aveam copii, eram liberă la mare. Cu fostul soţ mă înţelegeam destul de bine, eram prieteni, probabil că asta trebuia să şi rămânem.
Apoi am primit o bursă postdoctorală la Paris, unde l-am cunoscut pe Walleed, un egiptean de vârsta mea, care nu se deosebea prin nimic de restul studenţilor postdoctorali din capitala Franţei. Amândoi studiam istoria. Am băut la un moment dat o cafea la un bar lângă facultate şi am vorbit în engleză de una şi de alta.
El era căsătorit cu o cehoaică pe care o cunoscuse pe un site de dating şi avea o fetiţă de 6 luni. Ne-am mai întâlnit prin facultate, ne-am salutat, apoi ne-am văzut la o petrecere dată de cineva de la facultate, o aniversare.
Era agreabilă întâlnirea aceasta, îmi părea un tip cosmopolit, civilizat, departe de prototipul musulmanului care asupreşte femeia… până la urmă era căsătorit cu o blondă cehoaică, ce putea fi mai cool?
Vorbeam de politică, de englezi, de francezi, de primăvara arabă care stătea să înceapă. Următoarea întâlnire a fost în redacţia site-ului facultăţii, unde am vorbit despre ce voiam să se întâmple în departamentul unde studiam noi.
Am făcut glume, am băut un fresh după şedinţă… apoi m-a invitat să luăm prânzul şi pe la desert mi-a spus: „Will you spend the night with me?“ (,,Vrei să îți petreci noaptea cu mine?” – n.r.) Mi-a stat desertul în gât, vă daţi seama. Nu am ştiu ce să îi spun. Să îi dau cu poşeta în cap? Eram oarecum amici, nu se face aşa ceva, şi eu sunt o lady.
Să mă bâlbâi ca şi cum nu am înţeles şi vreau lămuriri? Ce lămuriri să vreau? Am decis că tactica de a o face pe proasta nu mă caracterizează. Mi-am înghiţit tacticos desertul şi l-am întrebat dacă soţia lui ştie că el se dă la alte femei.
L-am întrebat cu zâmbetul pe buze, amabilă. Mi-a spus că ei doi nu au o relaţie bună şi că de mult mă place pe mine, că semăn cu eroina din romanele adolescenţei lui, romanele lui Naghib Mahfouz. „Serios? Şi asta te face să vrei să mi-o pui?! “ Mă întrebam eu în româneşte, în gând.
Am decis să nu rup prietenia cu el, era ceva agreabil să vorbesc cu el despre una sau alta. I-am spus că nu mă caracterizează astfel de gesturi, că suntem colegi, că lucrăm la un proiect şi că avem o relaţie profesională. A spus că înţelege dar că mă consideră foarte frumoasă.
După câteva zile când ne-am mai văzut sporadic pe la facultate a început vacanţa academică şi eu am revenit în România, iar el în Egipt. Peste vreo săptămână mi-a scris un mail prietenos, mă întreba ce mai fac, ce mai citesc. I-am răspuns tot prietenos, convinsă că i-a trecut omului nebunia şi că suntem iar prieteni. Mare greşeală.
Din tacticile de seducţie orientale cred că fac parte tandreţea nevinovată, interesul real pentru ceea ce gândeşte femeia, umorul… de fapt cred că astea sunt tactici universal doar că nu ne dăm seama că ele ne seduc decât atunci când e prea târziu.
Ne-am mai scris câteva săptâmâni la rând, fără alte subtexte. Îmi povestea de fetiţa lui, cum creşte, cum seamănă mamei ei. Despre mama fetiţei nu vorbea multe, aveam motive să cred că ei doi chiar nu se înţeleg.
Cehoaica locuia în Cehia natală cu fata, el locuia la Cairo şi le vizita câteva luni pe an, deşi erau căsătoriţi.
Sursa: psychologies.ro
