Cristian Țopescu, cel mai mare comentator sportiv pe care l-a avut România, ne-a părăsit, lăsând în urma sa multe regrete dar și amintiri care nu vor putea fi șterse niciodată, fiind parte integrantă din istoria sportului românesc. Cele mai mari performanțe ale sportivilor noștri ne-au fost aduse în case de vocea inconfundabilă a marelui comentator. De la Nadia Comăneci la Ilie Năstase și Ion Țiriac, de la Gheorghe Hagi la Ivan Patzaichin, de la handbaliștii campioni mondiali și până la meciurile Generației de Aur a fotbalului românesc, toate aceste amintiri sunt strâns legate de numele lui Cristian Țopescu.
Cristian Țopescu nu a fost un simplu comentator, a fost mai ales un profesionist cum rar se mai poate vedea, un educator dar și un mare patriot. Pentru el, competițiile în care erau angrenați sportivii tricolori aveau temperatura unor finale mondiale, era trup și suflet alături de culorile naționale, se tranforma într-un suporter, suferind alături de cei din arenă sau urlând de bucurie la un gol sau o izbândă a românilor. Erau vremurile când televiziunea era alb-negru, dar Cristian Țopescu descria toată atmosfera din jurul unei competiții, astfel încât cei din fața televizioarelor „vedeau” cu ochii minții totul în culori, mulțumită comentatorului.
Țopescu a realizat peste 5000 de transmisiuni sportive, și ascultându-i pe comentatorii din zilele noastre, ne dăm seama că nu va ajunge niciunul acolo unde se ridicase, prin cultură, fair play și educație, legendarul jurnalist sportiv. A fost suspendat de regimul comunist și i s-a interzis să mai comenteze la postul public de televiziune, pentru că a avut curajul să spună, în cadrul unui meci Suedia-România, disputat în 1983, că jucătorii români de mare valoare ar trebui lăsați să plece la echipele din afara țării, pentru că astfel va crește și valoarea fotbalului românesc.
După acel episod, ajunge la clubul Steaua, cerut cu insistență de antrenorii Jenei și Iordănescu, pentru a se ocupa de documentația necesară la pregătirea meciurilor din cupele europene. Dar marele comentator nu putea rămâne în umbră multă vreme, iar când la primul meci de pe teren propriu al Stelei, la stația de amplificare a stadionului s-a auzit vocea lui Țopescu, tot stadionul a izbucnit în aplauze, ovaționând minute în șir. Era bucuria celor 30.000 de spectatori de a-l auzi din nou pe cel care, deși fusese înlăturat de regimul comunist, rămânea în sufletele iubitorilor sportului din România. Vocea sa nu mai putea ajunge în casele oamenilor, dar putea fi auzită, din nou, de cei care veneau la meciurile din Ghencea. Oamenilor le fusese dor de Țopescu.
Apoi a venit ziua de 16 Aprilie 1986, data meciului din semifinalele Cupei Campionilor, Steaua-Andrelecht 3-0. La finalul partidei, pe tabela de marcaj, sub scor si felicitările adresate stelistilor, era un mesaj care a făcut înconjurul Europei: Notre Respect, Anderlecht! Toată lumea știa cui îi aparținuse inițiativa, a cui fusese ideea, civilizația mesajului. Acum, la ceasul despărțirii, toți cei care au crescut cu comentariile formidabile, mereu emoționante ale lui Cristian Țopescu, îi spun marelui comentator sportiv: Respectul nostru, domnule Cristian Țopescu!
