Începând din 2003, firma austriacă Schweighofer Holzindustrie a masacrat pădurile din România. Ce a făcut statul român împotriva defrișărilor ilegale? L-a decorat pe proprietarul companiei austriece cu Ordinul Național ”Pentru Merit” în grad de cavaler. Bravos, națiune!
Compania Schweighofer susține că este de acord să înceteze exploatările forestiere în pădurile virgine și seculare pe care le deține și să le pună sub protecție. După ce s-a îmbogățit din tăierile ilegale de păduri, compania austriacă s-a gândit că ar fi cazul să dea dovadă de puțină înțelegere și ”să facă studii” pentru o evaluare a pădurilor pe care le deține în România. Să amintim, în treacăt, că austriecii dețin 14.666 de hectare de teren în județele Hunedoara, Gorj, Vâlcea, Prahova, Buzău, Vrancea, Neamț și Suceava. Au început cu o fabrică la Sebeș, apoi, încet-încet, s-a ajuns ca aproximativ 90.000 de vagoane de tren pline cu bușteni să intre anual pe porțile fabricilor sale. Ca să ne facem o idee, să precizăm că într-un vagon de tren intră circa 45 de metri cubi de lemn.
Vestea cea mare abia acum vine. Într-un document dat publicității se poate citi, negru pe alb, că în anul 2004 președintele de atunci al României, Ion Iliescu, l-a decorat pe Gerald Schweighofer cu Ordinul Național ”Pentru Merit” în grad de cavaler. Tot atunci firma Holzindustrie Schweighofer a primit un contract pe 10 ani cu Romsilva prin care și-a dobândit dreptul de preempțiune, care se traduce prin accesul la lemn după bunul plac. Așadar, nu numai că statul român nu a luat nicio măsură împotriva acestei companii pentru a proteja pădurile de la noi, dar l-a mai și decorat pe proprietarul austriac. Și pentru ce l-a decorat? Citiți bine: pentru merit! Care merit? Că s-a îmbogățit pe spinarea noastră? Sau pentru că ne va lăsa, în câțiva ani, fără păduri?
Anii trecuți, chiar și Comisia Europeană a cerut autorităţilor române să ia măsuri urgente pentru a stopa distrugerea sistematică a pădurilor. Oficialităţile din UE au crezut cumva că dacă cer un raport, vreun oficial se va speria şi va lua măsurile necesare pentru a stopa jaful din păduri? Păi cum să ceri un raport tocmai celor care s-au îmbogăţit de pe urma acestei afaceri, o afacere în care tentaculele corupţiei sunt atât de bine înfipte? Aici vorbim de oameni puşi pe înavuţire, stimulaţi financiar de firme străine, care fac un profit uriaş cu lemnul din pădurile noastre, pentru că în ţările lor există legi care interzic acest lucru. Autorităţile austriece au grijă de frumoasele păduri din ţara lor, imaginile din munţii austrieci sunt idilice, par decupate din basme, în timp ce la noi nimeni nu îi ia la întrebări pe cei de la firma Holzindustrie Schweighofer, al cărei nume a fost atât de des pomenit în problemele legate de tăierile ilegale de păduri. Nu numai că nu i-a întrebat nimeni nimic, dar noi îi mai și decorăm pe cei care ne-au masacrat pădurile.
Să nu ne mai plângem că alții ne-au distrus pădurile, în condițiile în care noi, prin conducătorii noștri, le-am vândut companiilor străine. După care, tot conducătorii noștri i-au mai și decorat pe proprietarii acestor companii. Zi de zi, aflăm noi și noi știri, care de care mai uimitoare, și care ne aduc în situația de a ne întreba în ce fel de țară trăim. Ne-am bătut joc de pădurile noastre, aurul verde al unei națiuni, pentru a-i îmbogăți pe alții. Vorbele poetului Octavian Goga, care spunea cu atâta amar că ”munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă” amintesc despre destinul acestui popor care a fost mereu sărac, deși a avut la dispoziție avantaje naturale pentru care a fost invidiat de mulți. Ne uităm în jur, la tot ceea ce se întâmplă, și ne întrebăm, dezamagiți și triști: în ce fel de țară trăim?
Cristian Huluban
