O veche vorbă spune că e mai bine să fii sărac, dar curat. Pensionarii, oamenii simpli, ei sunt cei care ne oferă lectii de corectitudine emoționante, într-o societate tot mai bolnavă.
Un bărbat din Timiș a găsit un portofel cu 2200 de Euro. Deși nu are o situație materială strălucită, iar banii cu siguranță i-ar fi fost de folos, omul nu a stat nicio clipă pe gânduri și a mers la postul de Poliție, unde a predat portofelul. O femeie de 72 de ani din Cluj Napoca a găsit un portofel cu acte și cu suma de 600 de lei într-un autobuz. La fel ca și omul din Timișoara, a predat imediat portofelul primului polițist întâlnit. Un alt pensionar a impresionat o țară întreagă, după ce a găsit într-un supermarket un portofel cu 16000 de lei, pe care, bineînțeles, l-a predat la secția de Poliție.
Oamenii simpli, pensionarii, de regulă cei cu o situație materială deloc de invidiat, oferă astfel de gesturi simple, dar atât de rare în zilele noastre. Și vorbim de o societate care se confruntă, într-un procent tot mai mare, cu sărăcia. Cei care și-au recuperat banii cu ajutorul acestor oameni atât de onești, vin la Poliție vizibil afectați emoțional, impresionați, mulțumindu-le celor care le restituie bunurile, și vorbind despre aceștia ca despre niște oameni cu inimă mare.
Oare acesta să fie motivul care îi împinge pe cei care găsesc diferite acte și valori să le predea organelor de Poliție? Bunătatea, gândul că păgubitul suferă constatând că a rămas fără o importantă sumă de bani? Sau vorbim și despre educație, despre felul în care acești oameni simpli au învățat de la părinții lor o lecție esențială, care spune că nu ai voie să te atingi de lucrul altuia? În contextul economic actual, când fiecare om își administrează cum poate mai bine fiecare bănuț, câți dintre cei care găsesc o sumă de bani pot trece peste tentația de a-i păstra? Sau putem ignora banii din portofel, care nu pot fi atât de importanți, și putem vorbi doar despre dorința de a face bine, indiferent de suma din portofelul găsit?
Civlizația unui popor, fără să spunem vorbe mari, se măsoară și în astfel de fapte. Civilizația merge mână în mână cu educația, pentru a se ajunge la bunăstare. Din păcate, la noi se pune din ce în ce mai puțin accentul pe educație, suntem ocupați cu altele. Dar iată că totuși mai există oameni de calitate, și care, atenție, nu fac parte neapărat din elita acestei țări. Nu am prea văzut exemple de oameni bogați care să facă astfel de fapte, poate și pentru că cei ajunși la un anumit standard de viață au urcat spre acest statut ajutându-se de corupție, nu de onestitate.
De ce aducem astfel de cazuri în prim plan, într-o societate în care valorile se degradează pe zi ce trece? De ce astfel de subiecte ajung în presă, devenind subiecte pentru articole? E simplu. Pentru că așa e normal. Pentru că acești oameni trebuie să fie exemple pentru societate, deși mulți susțin ideea că oamenii cinstiți sunt o specie pe cale de dispariție. Onestitatea, spiritul civic, educația, credința, toate pot fi motivele pentru care oamenii fac astfel de fapte. De multe ori vorbim despre valorile acestea fără a ne gândi serios la ce înseamnă, prinși în vârtejul vieții cotidiene. Iată că niște oameni simpli, niște pensionari, ne dau definiția acestor termeni, chiar dacă nu au un masterat în domeniu.
Cristian Huluban
