Râdem, glumim, dar de fapt asistăm la o mare bătaie de joc. Fie că a fost promovată o frunză ca brand turistic, fie că este propusă oaia ca simbol național, concluzia e una singură. Ministerul Turismului, care ar fi trebuit să aducă profituri uriașe la buget, dacă ne gândim la potențialul turistic al României, a fost condus doar de incompetenți.
Am mai spus-o, și o voi repeta, cu un amestec de mândrie și regret: câte țări din această lume au și munte, și mare, și deltă? Câți bani am putea face prin turism, punând în valoare toate locurile minunate ale acestei țări? Până și vecinii noștri bulgari, de care am râs mereu, considerându-i mult în urma noastră, ne arată cum se pot face bani din turism. Nu numai că nu mai râdem de ei, dar acum ne bulucim în stațiunile lor, acolo unde niște oameni inteligenți au știut să atragă sute de mii de turiști străini anual. De ce ei pot, și noi nu? De ce litoralul românesc arată atât de jalnic? Se spune că în multe stațiuni se văd încă vremurile demult apuse ale comunismului, că nu s-au ridicat hoteluri noi, că totul este în paragină. Așa e, dar este necesară, totuși, o rectificare. Înainte de 1989, puteam spune că era sărăcie, dar măcar era curățenie, nu mizeria prezentă acum. Plajele și poienile cu care ne mândrim sunt invadate de gunoaie.
Vin oameni din alte țări și ne spun, cu regret în glas: băi fraților, de ce nu aveți grijă de locurile minunate pe care le aveți, de ce vă bateți joc de potențialul turistic incredibil pe care îl aveți la dispoziție? Vin oameni importanți, uitați-vă la Prințul Charles, și încearcă să ne deschidă ochii asupra frumuseților acestui loc, și noi nu mișcăm nimic. Sigur, ne mândrim, dar gustul amar și regretul iau repede locul fiorului de mândrie inițial. În spațiul virtual, cele mai multe comentarii legate de propunerea ca oaia să fie simbolul național au fost ironice, oamenii i-au luat în balon atât pe Ministrul Agriculturii, cât și pe cel al Turismului, pentru că nu poți să nu râzi de niște oameni care trăiesc într-o lume paralelă, departe de realitatea cotidiană. Dar, la o privire mai serioasă, ne dăm seama că nu e de râs, dimpotrivă.
Ministrul Turismului, Mircea Dobre, vine cu un argument uluitor, încercând să ne deschidă ochii asupra acestei idei formidabile, legate de alegerea unei oi ca simbol național: ”Franta are cocoșul galic, avem Olanda cu vaca și Spania care are taurul. Eu nu pot sa vorbesc despre un simbol cum este Miorita?” Domnule Ministru, unde sunt Franța, Olanda și Spania la capitolul turism, și unde ne aflăm noi? Asta vă întreabă oamenii. Lăsați mesajele astea cu fals iz patriotic, pentru că românii nu de vorbe frumoase, mișcătoare au nevoie, ci de oameni competenți, de miniștri care au un plan, o strategie de dezvoltare a turismului românesc, de ridicare a nivelului serviciilor. Au călătorit afară, au văzut cum sunt tratați ca și turiști în alte țări, și vor să simtă același respect și aici, la noi.
În loc de miniștri filozofi, care vin cu tot felul de vorbe goale, avem nevoie de oameni competenți, care pot scoate turismul românesc din sărăcie și mizerie. Dacă tot spunem că avem un potențial turistic incredibil, dar rezultatele lipsesc, concluzia e clară. Oamenii care se ocupă de acest sector nu sunt buni, nu au idei, inițiative. S-au cheltuit milioane de Euro aiurea, pierzând timpul cu tâmpenii precum frunza sau oaia, în timp ce alții au urcat în topurile turistice ale lumii. Dacă pe miniștrii noștri nu îi duce mintea, să meargă la vecinii bulgari, să ia niște lecții de management, și să vadă cum se pot face bani frumoși din turism. Cum să vorbim de competență când miniștrii Turismului de la noi au, ca singure realizări, două dezbateri legate de alegerea simbolului național? Astea sunt singurele idei cu care au venit până acum, o frunză și o oaie. Și, culmea, au luat și bani pentru acest efort uriaș.
Cristian Huluban
