Un copil minune a inspirat o lume întreagă cu felul lui de a privi lumea, de a gândi și de a-și iubi mama.
Cel mai uimitor fapt este că până și un precum cancerul, nu a influențat firea voioasă, optimistă și blândă a băiețelului.
Naoya întotdeauna se gândea în primul rând la ceilalți. Dacă ar fi supraviețuit până la o vârstă mai mare, ar fi devenit un om măreț, care ar fi dăruit lumii un minunat exemplu de ce înseamnă să fii UMAN.
Mama își amintește că fiul ei a fost întotdeauna un „mic huligan”, exact ca și ceilalți copii. Însă totul s-a schimbat, când Naoya a fost diagnosticat cu cancer. El avea doar 5 ani. Băiețelul avea un tip foarte rar de tumoră malignă — celulele ei erau situate direct pe oase.
După o cură chimioterapică și câteva operații Naoya s-a întors la școală. Însă boala nu ceda. Atunci micuțul a mai urmat o dată tratamentul, însă moartea îi călca pe urme. Medicii au renunțat la orice speranță.
Mama lui Naoya Toshiko îi spunea întruna: „De ce tu? Aș fi fericită să fac schimb de locuri cu tine! Nu pot să privesc cum suferi!”. Însă băiețelul îi răspundea: „Nu. Totul este corect. Eu trebuie să fiu bolnav, nu tu.” Copilul și-a acceptat boala și suporta cu demnitate toate încercările, mai bine decât orice adult.
Durerea se intensifica. Chimioterapia îi distrugea organismul tânăr. Însă Naoya continua să se bucure de viață, uimindu-și mama prin optimismul său. Dar nici voința sa puternică nu l-a ajutat să supraviețuiască. Nimeni nu a putut opri boala, care îi captura corpul.
Când celulele canceroase i-au atacat plămânii, băiețelul a început să se sufoce. Mama lui a ieșit îngrozită pe hol ca să cheme doctorii, încercând să nu se gândească la faptul că acestea puteau fi ultimele minute din viața fiului ei.
După ce l-au consultat medicii au fost nevoiți să o anunțe că Naoya mai avea de trăit câteva ore. Femeia a intrat în salonul fiului ei, încercând să rămână calmă.
Băiețelul a întrerupt tăcerea primul: „Mămico, eu știu că dacă aș muri în asemenea chinuri, ai suferi foarte mult… De aceea, m-am străduit să-mi revin. Îți mulțumesc că întotdeauna ai făcut atât de multe lucruri pentru mine. Am auzit strigătele tale de pe hol, am auzit cum chemai medicii. Nu-ți fie frică, nu voi muri în chinuri. Totul va fi bine, dacă vei continua să trăiești și să încerci… Greutăți întotdeauna vor fi… De ele nu poți fugi. Cel mai important este că de fiecare dată totul se sfârșește cu bine. Trebuie doar să ai răbdare și să aștepți. Totul va fi bine…”.
Naoya a murit peste două săptămâni de la această conversație. Medicii, care considerau că el mai are de trăit doar câteva ore, spun că această întâmplare este o minune. Apare impresia că moartea a cedat în fața caracterului puternic al copilului, că ea a fost atinsă de dragostea micuțului pentru mama sa și de dorința lui puternică de a trăi. De aceea, ea și-a amânat puțin venirea. Într-o zi Naoya i-a spus unei asistente: „Nu pot să mor acum, deoarece mămica mea nu este încă pregătită pentru asta.”
Micuțul a luptat cu cancerul mai bine decât orice adult. De aceea, când el a părăsit această lume, ochii mamei lui nu s-au umplut cu lacrimi. Ea își amintea cum el odată i-a spus: „Mămico, te rog să nu te întristezi, când voi muri. Să nu plângi. Tu trebuie să continui să trăiești și să fii fericită. Sufletul este nemuritor. Chiar dacă corpul meu a murit, eu oricum voi fi mereu alături de tine.”
