În timp ce vânzătorul urmărea distrat aglomerația de pe stradă, de magazin s-a apropiat o fetiță. Ea și-a lipit năsucul de geamul vitrinei aranjate și, deodată, ochișorii ei de culoarea mierii au început să strălucească – micuța văzuse ceva deosebit expus acolo, conform Perfect Media.
Fetița a intrat în magazinul de bijuterii și l-a rugat pe vânzător să-i arate un minunat colier din turcoaz, care i-a captat atât de mult atenția. „Vreau să-l cumpăr pentru sora mea. Ați putea să-l puneți într-o cutie pentru cadouri?” – a întrebat micuța.
Proprietarul magazinului, care se afla în acel moment acolo, cu o expresie deosebită în priviri, a întrebat-o: „Câți bani ai, micuțo?“ Fără să clipească, fetița a scos din buzunar o batistă legată de mai multe ori și a început să desfacă cu grijă fiecare nod. Apoi a pus mândră batista pe tejghea și a spus: „Aici sunt suficienți bani, nu-i așa?”
Copilul se uita la proprietar, exprimând simultan atât speranță, cât și tristețe. „Știți, de când a murit mămica noastră, sora mea are grijă de mine, dăruindu-mi toată, toată dragostea sa. Iar pentru sine nu-i mai ajunge timp…”. Pe batistă erau doar câteva monede. „Astăzi este ziua ei de naștere și sunt foarte sigură că acest colier o va bucura nespus de mult, pentru că culoarea ochilor ei coincide cu a colierului…”. Vânzătorul se uita năucit la stăpânul său, neștiind ce să răspundă. Acesta însă doar zâmbea. El a trecut după tejghea, singur a împachetat colierul într-o frumoasă hârtie argintie, făcându-i deasupra o minunată fundiță dintr-o bandă de culoarea turcoazului.
Vânzătorul se uita uimit la toate acestea, iar proprietarul deja pusese cutia aranjată într-o pungă de brand și i-a dat-o fetiței: „Poftim, ia-o și dăruiește-o surioarei tale cu multă dragoste.” Micuța a ieșit fericită din magazin și s-a îndepărtat țopăind.
Ziua de lucru era în toi, când în magazin a intrat o domnișoară frumoasă cu părul auriu și cu niște minunați ochi de culoarea turcoazului. Ea a pus cadoul desfăcut pe tejghea și a întrebat: „Acest colier a fost cumpărat aici?” Vânzătorul a rugat-o politicos să aștepte puțin și a plecat să-și cheme stăpânul, care s-a apropiat imediat de vizitatoare. Bărbatul i-a zâmbit și i-a spus: „Da. Acest colier face parte dintr-o colecție exclusivă a brandului nostru și a fost cumpărat de aici în această dimineață.” „Și ce preț a avut?” – a întrebat domnișoara. Iar vânzătorul i-a răspuns: „Îmi cer scuze, dar nu vă pot oferi aceste informații. Politica noastră de confidențialitate presupune ca prețul cumpărăturilor să fie cunoscut doar de angajații magazinului și de client.”
Bărbatul a luat cutia, a împachetat-o încă o dată – aproape demonstrativ – și foarte grijuliu a legat-o cu o nouă bandă cu fundiță. Apoi i-a dat cadoul fetei. Însă ea a spus: „Dar surioara mea avea doar câteva monede, pe care le-a adunat din vânzarea unor păpuși de cârpă, pentru că salariul meu ne ajunge doar pentru minimul necesar. Acest colier nu este o simplă bijuterie și sunt sigură că banii ei nu erau suficienți pentru a-l cumpăra.” În sală s-a lăsat o liniște profundă. Ea a luat cadoul și s-a îndreptat încet spre ieșire, strângând cutia la piept. „Ea a plătit cel mai înalt preț dintre toate câte există – ea a dat tot ce avea” – i-a spus stăpânul magazinului.
„Dacă vreodată veți avea de ales între dragoste și întreaga lume, amintiți-vă: dacă veți alege lumea, veți rămâne fără dragoste, iar dacă veți alege dragostea, veți putea cuceri întreaga lume.” (Albert Einstein).
Sursa: Perfect Media
