Antreprenorul român în domeniul tehnologiei, Doru Petrescu, își exprimă dezamăgirea profundă față de climatul economic actual și de modul în care statul tratează mediul privat. Într-o declarație dură, publicată recent pe rețelele de socializare, acesta afirmă că ratingul de țară, instabilitatea fiscală și atitudinea autorităților față de antreprenori au dus la prăbușirea valorii reale a afacerilor românești.
„Guvernul nu m-a dărâmat cu taxele, ci cu devalorizarea sistemică”
„Nu am să mă plâng despre impozitare, căci asta e cea mai mică problemă. În fond și la urma urmei, faptul că-mi fură Guvernul Bolojan 40-50.000 EUR bani munciți din greu nu mă doboară. În schimb, odată dusă țara de râpă și cotată la rating de junk, valoarea afacerilor mele scade cu multe sute de mii EUR, poate milioane. La asta nu m-am gândit!”, spune Doru Petrescu.
Antreprenorul atrage atenția că nu povara fiscală directă este cea mai mare amenințare, ci faptul că mediul economic românesc devine complet neatractiv pentru investitori, iar afacerile private sunt „înghițite” de incertitudine și depreciere sistemică.
„Mi-a pierit cheful de business. Nu simt nici o plăcere să mai muncesc 14 ore pe zi”
Petrescu declară că s-a gândit serios să vândă afacerea, fiind „bătrân și sătul”. Contextul economic instabil, lipsa de predictibilitate și „atacurile la proprietate” venite din partea autorităților i-au afectat motivația.
„Nu simt nicio plăcere să muncesc 14h pe zi și scuipându-mi plămânii să zică un cretin că după toate eforturile mele din 100K EUR planificați și realizați trebuie să iau doar jumătate, căci trebuie salvată țara. Nesimțirea asta a guvernanților devine un atac pe față la proprietate.”
„În 35 de ani n-am reușit să trecem munții. M-au furat de timp și viață”
Petrescu face și un bilanț amar al celor peste trei decenii de tranziție, arătând că statul nu a livrat infrastructură, servicii sau reforme pe măsura contribuțiilor.
„Dacă-mi spunea cineva în ’90 că o să ies la pensie și n-o să ajung în 10 ore la Viena pe autostradă îi spuneam că nu-i sănătos, ba poate-l și băteam. Uite că în 35 de ani n-am reușit să trecem munții.”
„Îi învăț pe studenți ce n-au vrut politicienii să învețe”
Doru Petrescu predă studenților în prezent, sperând că măcar o parte din experiența sa antreprenorială va fi de folos noii generații. Declarația e însoțită de o notă de ironie și de frustrare față de lipsa de respect a societății față de expertiză reală.
„Am zis dezamăgire și nu supărare, căci conștient fiind de inutilitatea demersurilor mele, acesta este și motivul pentru care am acceptat la bătrânețe să predau studenților. Poate o mică parte din ce am acumulat eu să le folosească. Am descoperit și o motivație suplimentară: că pot să-i și notez!”
„Birocrații îi calcă în picioare pe antreprenorii reali”
Antreprenorul critică dur politicile guvernamentale care au dus la închiderea a mii de afaceri și atrage atenția că doar 2% dintre firmele finanțate prin programe gen Startup Nation reușesc, restul fiind un eșec pe bani publici.
„Poate o să ziceți că ăsta e procentul și în Silicon Valley. Așa e, doar că acolo distracția are loc pe bani privați, nu pe bani publici.”
Mai mult, afirmă că marii susținători ai taxării excesive nu reprezintă antreprenoriatul real și că nu au legitimitate să gireze politicile guvernamentale:
„Maimuțele alea de Burnete și Anastasiu girează creșteri de taxe. Cine i-a trimis acolo? Eu nu!”
„Noi ne-am făcut datoria. Ei nu!”
Doru Petrescu subliniază că privații și-au plătit impozitele, în ciuda retoricii publice despre evaziune și muncă la negru:
„Am arătat zilele trecute cum în bugetele din ultimii trei ani toate estimările privind încasările au fost respectate. Deci noi, privații, ne-am făcut datoria. Ei nu și-au făcut-o, căci și-au bătut joc, cheltuind lună de lună ca într-o zi de sărbătoare.”
O posibilă soluție: un patronat al micilor antreprenori
Ca reacție la lipsa de reprezentare reală a mediului de afaceri, Petrescu ia în calcul formarea unui patronat dedicat micilor întreprinzători, care să ofere sprijin concret și voce antreprenorilor autentici:
„Mă gândesc să promovez un patronat al micilor afaceriști, poate chiar o Cameră de Comerț, căci văd cum în jurul meu se închid afaceri pe capete. Pe ei nu-i apără nimeni.”
Doru Petrescu nu este la prima poziție critică la adresa statului român. De-a lungul anilor, s-a remarcat prin analize economice tăioase și opinii ferme, reflectând vocea unei categorii din ce în ce mai marginalizate: antreprenorii care au construit afaceri sustenabile în România, fără sprijin de la stat.
Redam mai jos și declarația completa:
– %
Nu am să mă plâng despre impozitare căci asta e cea mai mică problemă. În fond și la urma urmei faptul că-mi fură Guvernul Bolojan 40-50.000 EUR bani munciți din greu, nu mă doboară. În schimb, odată dusă țara de râpă și cotată la rating de junk, valoarea afacerilor mele scade cu multe sute de mii EUR, poate milioane. La asta nu m-am gândit!
Mă gândeam în schimb să vând, fiind bătrân, mai ales sătul. Cu nebunia asta din mediul economic chiar nu-mi mai arde de business, nu simt nici o plăcere să muncesc 14h pe zi și scuipându-mi plămânii să zică un cretin că după toate eforturile mele din 100K EUR planificați și realizați trebuie să iau doar jumătate, căci trebuie salvată țara.
Nesimțirea asta a guvernanților devine un atac pe față la proprietate, căci de ani de zile îi cauționez, înțelegând că mama trebuie să ia pensie, medicul salariu, mai trebuie și bani să facem autostrăzi.
Din păcate pensia nu-i pe măsura contributivității nici doctorul nu-i mulțumit, iar despre autostrăzi …Dacă-mi spunea cineva în ’90 că o sa ies la pensie și n-o să ajung în 10 ore la Viena pe autostrada îi spuneam că nu-i sănătos, ba poate-l și băteam …
Uite că in 35 de ani n-am reușit să trecem munții.
Că n-am vrut, că nu ni s-a dat voie, că nu suntem în stare să ducem un proiect la capăt nu conteazăContează doar rezultatele și când stau așa si mă chircesc de durere n-am cum să nu-i acuz pe toți ce în timpul ăsta și-au bătut joc de tinerețea mea.
Culmea, în 35 de ani domeniile care au performat cel mai puțin au fost recompensate cel mai bine.
Nu le numesc, să nu-mi pun iarăși colegii in cap.Însă cea mai mare dezamăgire e că atunci când încerc să pun în sfaturi și analize ce am mai bun, esența experienței de o viață, proștii se șterg la fund cu ele. Vin oameni care n-au ieșit din țară decât la mall-ul din Dubai sau pe plaja din Saint Tropez să-mi explice ce-i cu Uniunea Europeană.
Am zis dezamăgire și nu supărare, căci conștient fiind de inutilitatea demersurilor mele acesta este si motivul pentru care am acceptat la bătrânețe sa predau studenților. Poate o mică parte din ce am acumulat eu să le folosească. Am descoperit și o motivație suplimentară: că pot să-i și notez!
Nu ca pedeapsă. N-am picat vreodată pe careva, doar am stabilit o ierarhie. O dreptate pentru toate nedreptățile in fața cărora am rămas neputincios.
Da, mi-aș dori să pot să pun etichete și in mediul social, nu de alta, dar să nu mai piardă alții timpul să-i evalueze; prost, leneș, ticălos, hoț, mincinos.Mureau politicienii și aplaudacii lor pro-europeni de grija scăderea bursei. Nimeni nu s-a îngrijorat însă că, înăuntrul armatei tăcute a celor sute de mii de firme, din cauza masurilor lor sau a lipsei deciziilor valoarea afacerilor a scăzut la jumătate. Orice acțiune tembelă a Guvernului duce eforturile unui mic antreprenor cu ani de zile înapoi in timp.
Nu am auzit decât că privații fac evaziune, că nu plătesc impozite, dau salarii la negru. Apoi cifre aberante de TVA neplătit ce n-au nici o legătură cu realitatea, căci dacă ar avea țara ar trebui închisă.
Am arătat zilele trecute cum în bugetele din ultimii trei ani toate estimările privind încasările au fost respectate. Deci noi privații ne-am făcut datoria.Ei nu și-au făcut-o, căci și-au bătut joc, cheltuind lună de lună ca intr-o zi de sărbătoare. Maimuțele alea de Burnete și Anastasiu girează creșteri de taxe din partea cui? Cine i-a trimis acolo? Eu nu!
Mă gândesc să promovez un patronat al micilor afaceriști, poate chiar o Cameră de Comerț, căci văd cum în jurul meu se închid afaceri pe capete.Pe ei nu-i apără nimeni, nu-i baga nimeni în seamă iar singurul pretins ajutor e că sifonează banii prin programe gen Startup Nation unde 90% din firme se închid înaintea termenului de funcționare iar 8% rămân în insolvență. Doar 2% din ele reușesc.
O sa ziceți că ăsta e procentul și in Silicon Valley.Așa e, doar că distracția are loc pe bani privați, nu pe bani publici. Iar diferența esențială e că din cei 2% supraviețuitori se scot de 10 ori banii cheltuiți pentru a-i finanța pe cei 98% cu mai puțin noroc.
Noi jucăm alba neagra cu banii publici fără vreo competență. Iar daca mă uit pe lista de granturi mă apucă disperarea, îmi piere cheful de afaceri.Și eu prost, la câte relații am puteam până acum să iau reprezentanța la rachetele Mistral și să mă bucur de îndatorarea fără precedent a României, citind de pe un șezlong la plajă cum toți idioții de pe Facebook laudă achiziția rachetelor, drept cele mai bune si mai ieftine. Ba unii se mai și pricep la caracteristicile tehnice, că vezi Doamne “știu ei”!
Normalul lucrurilor ar fi acum un comentariu că sunt putinist, că sunt spălat pe creier de războiul hibrid și nu înțeleg că rușii sunt la Gurile Dunării și plănuiesc să-mi fure bicicleta pe care eu n-o am.
Doar așa renunț să mă mai agit și-mi beau berea în liniște văzându-mi de treburile mele cotidiene.
