Tot timpul nervos, veșnic nemulțumit, vociferând la fiecare pasă greșită a coechipierilor, lovind sticlele de apă la momentul unei schimbări, Denis Alibec nu pare să înțeleagă rolul unui căpitan de echipă.
Să ți se dea banderola de căpitan la cea mai titrată echipă din România încă de la primul meci poate fi interpretat ca o responsabilizare a celui în cauză, ca o recunoaștere a valorii sale, împingându-l spre statutul de lider al vestiarului. Strict fotbalistic, Alibec poate fi considerat un jucător valoros, dar trebuie precizat că această recunoaștere a valorii sale se referă doar la campionatul nostru. Dacă ar fi fost chiar o mare valoare, Alibec ar fi jucat acum la una din echipele mari ale Europei, nu s-ar fi mulțumit cu statutul de mare vedetă într-un campionat de foarte slab nivel.
A fost vândut, la fel ca alte mari speranțe ale fotbalului românesc, de la o vârstă fragedă, către unul din numele importante ale fotbalului, Internazionale Milano. A stat la clubul milanez timp de cinci sezoane, timp în care a fost folosit de doar două ori la prima echipă, confirmand faptul că dacă ești considerat un mare talent în România, nu înseamnă mai nimic atunci când te lovești de rigorile fotbalului cu adevărat profesionist. Lista talentelor noastre care au eșuat lamentabil la contactul cu fotbalul mare este prea lungă, nu are rost să le amintim acum. Conducătorii de la Internazionale, încercând să-i dea totuși o șansă capriciosului jucător român, l-au împrumutat în Belgia, la Mechelen, unde a avut 11 apariții și a marcat un gol, apoi la Viitorul lui Hagi, unde a evoluat de 26 de ori marcând 5 goluri, după care a urmat echipa italiană Bologna, pentru care Denis a jucat un singur meci. Din nou, citind aceste cifre, se confirmă statului lui Alibec, un talent bun doar pentru România, care are evoluții apreciate doar la acest nivel.
Dorit foarte mult de patronul Gigi Becali, Alibec a ajuns la Steaua și, surprinzător pentru mulți, i s-a dat de la primul mei banderola de căpitan. A fost o greșeală a conducerii tehnice, pentru că de-a lungul istoriei sale, Steaua a oferit acestă onoare doar unor nume mari din istoria clubului, nu unui debutant sub tricoul roș-albastru. În anii ’50 căpitanul echipei a fost Alexandru Apolzan, în anii `60 Gheorghe Constantin, apoi în anii `70 au fost Liță Dumitru sau Anghel Iordănescu, în anii `80 banderola a fost purtată de Tudorel Stoica, pentru ca, mai aproape de zilele nostre, în anii `90 și apoi în 2000 cei aleși pentru a fi căpitanii Stelei au fost Marius Lăcătuș și apoi Mirel Rădoi. Nume, care, să recunoaștem, au o altă greutate în istoria fotbalului nostru, și care jucaseră mulți ani pentru Steaua până au ajuns să poarte banderola de căpitan.
Gestul lui Alibec, din momentul schimbării sale, dovedește mai curând cât de capricios și nepregătit pentru rolul de lider este acest fotbalist ajuns, totuși, la 26 de ani. În locul aerelor de primadonă, Alibec ar trebui să-și dea seama că dacă a fost schimbat (chiar de cel care îl pusese căpitan de echipă), este pentru că a avut o evoluție extrem de modestă în meciul respectiv. Scenele de la schimbare, precum și faptul că a plecat spre vestiare, în loc să rămână alături de colegii săi până la finalul meciului, arată că acest fotbalist nu are calitățile necesare cerute unui adevărat căpitan de echipă. A fi vedeta unei echipe nu înseamnă automat că meriți și banderola de căpitan, pentru asta e nevoie și de calități morale caracteristice unui adevărat lider, nu de mofturi și scene care aparțin mai degrabă unui puști răsfățat.
Dacă este adevărat faptul că Alibec a fost monitorizat de scouteri ai unor echipe mari, aceștia s-au cam lămurit, după scenele de la schimbarea căpitanului stelist. La cluburile mari, înainte de a fi fotbalist, trebuie să dovedești că ai și caracter, o anumită educație. Să ne aducem aminte de transferul lui Chivu la Ajax, când am citit cu surprindere că scouterii clubului olandez au vrut să vadă cum se comportă fostul căpitan al naționalei și în societate, ce hobby-uri are acesta, etc. Dacă Alibec încă mai visează la un transfer afară, ar trebui să înceapă să se comporte ca un căpitan adevărat, și să lase scenele de teatru ieftin.
Cristian Huluban
