Doctorul Mihai Lucan, considerat un Dumnezeu al medicinei românești, este acuzat de luare de mită, delapidare și constituirea unui grup infracțional organizat. Decenii la rând, doctorul din Cluj a fost considerat un salvator de vieți, era privit cu un uriaș respect atât în țară, cât și peste hotare. Avea o meserie nobilă, avea succes, era văzut ca un erou național, de ce să te murdărești pe mâini când ai o astfel de imagine? Oare chiar totul se reduce, în această lume, la bani? De câți bani este nevoie pentru a te considera împlinit, fericit?
La câteva zile după acestă veste-șoc pentru mulți români, au început să apară mărturii ale unor pacienți, care îl acuzau pe renumitul doctor chiar de tentativă de omor sau de experimente făcute pe bieții bolnavi. Ca să nu mai vorbim de favorizarea unor vedete, clienți cu bani sau politiceni, care beneficiau de serviciile doctorului Lucan înaintea altor bolnavi, aflați în situații mai grave, dar care nu aveau nici relații, nici prieteni cu influență.
O personalitate a medicinei românești, un doctor a cărui specialitate este transplantul renal, nu a rezistat tentațiilor, și-a compromis cariera și imaginea în schimbul unor avantaje materiale. Am mai avut o dezamăgire de acest fel, când am scris un articol intitulat „Domnule Profesor, nu vă murdăriți!”, adresat eminentului profesor Leon Dănăilă, un alt nume uriaș al medicinei românești. Specialist în neurochirurgie, academicianul profesor doctor Leon Dănăilă este considerat unul din cei mai importanți 5000 de oameni de pe pământ, fiind inclus, alături de Albert Einstein, printre primele 500 de genii ale secolului 21. Am scris acel articol la aflarea veștii că profesorul Dănăilă a fost primul nume ales de PNL pe lista candicaților pentru un loc în Senat. Am reacționat atunci cu tristețe, văzând cum om modest, care mergea la spital cu metroul, urma să fie folosit de niște indivizi fără scrupule, pentru scopurile lor electorale.
Cazurile celor doi eminenți doctori nu pot fi comparate, dar ceva le leagă. Este vorba despre dezamăgirea, tristețea oamenilor simpli, care văd cum adevărate repere de profesionalism și moralitate cedează în fața unor avantaje materiale iluzorii, până la urmă. Sigur, este de înțeles faptul că fiecare își dorește o viață mai bună, un trai decent, dar nu ne așteptam să auzim că un om precum Mihai Lucan poate fi acuzat de tentativă de omor, luare de mită, creare de grup infracțional organizat prin care a delapidat statul cu peste un milion de Euro.
Am fost învățați să ne respectăm elitele, valorile, să le privim ca pe exemple de urmat în viață. Doctorul Mihai Lucan era un astfel de reper, apreciat și respectat de o țară întreagă. Sigur, pană la stabilirea adevărului, doctorul din Cluj beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar știm cu toții că, în viață, nu prea iese fum fără foc. Ce întristează cel mai mult în toată această poveste este lăcomia enormă, o boală care nu poate fi vindecată, și care poate șterge o carieră exemplară, transformând un doctor eminent într-un escroc de rând.
Cristian Huluban
