Cinci copii (patru frați și vărul lor) au murit spulberați de un tren. Fata care conducea mașina avea 19 ani și luase carnetul de doar trei săptămâni. Toată lumea vorbește de lipsa unei bariere la trecerea la nivel cu calea ferată. Dar asta a fost principala cauză a morții unor adolescenți teribiliști?
Se spune că nicio durere nu se poate compara cu cea îndurată de un părinte la moartea copilului său. Te-ai chinuit atâția ani să-l crești, ai muncit pentru a-i asigura un trai decent, te-ai străduit să-l înveți ce e bine și ce e rău și, tocmai când credeai că a ajuns un tânăr așa cum ți-ai dorit, îl pierzi într-un accident de mașină. I-am văzut la emisiunile de știri pe cei doi părinți, erau foarte vehemenți la adresa autorităților, care nu au asigurat acel loc blestemat cu o barieră. Știu, este urât să dai cu pietre într-un om deja căzut, dar nu au și ei o parte de vină în această groaznică tragedie? Au făcut eforturi uriașe să cumpere o mașină, este categoric un gest demn de toată lauda, dar cum poți lăsa un copil de nici 19 ani la volan, când știi că are carnetul luat de doar trei săptămâni?
Toți am fost tineri, știm cât de teribiliști eram, ni se părea că nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Și cei cinci adolescenți din Bistrița au crezut probabil la fel, inconștiența vârstei dându-le impulsul de a se urca toți cinci într-o mașină condusă de o fată atât de tânără și neexperimentată. În mintea lor, acel drum de 60 de kilometri, până în localitatea unde era bunica lor, era o experiență „cool”, dar iată că totul s-a transformat într-o imensă dramă. Tinerii pot fi cumva înțeleși, entuzismul dat de vârstă poate fi, până la un punct, tolerat. Dar adulții, cei care au trecut de anii inocenței și teribilismului, ar fi putut pune piciorul în prag, explicându-le tinerilor că nu pot merge singuri toți cinci, într-o mașină condusă de o copilă care nu avea nici măcar o lună de când luase carnetul. Nu ai voie să permiți așa ceva, punct.
Localnicii dau vina pe autorități, care nu se ocupă de marcarea acelui loc, printr-o barieră sau semnale luminoase. Toți aminteau de faptul că în urmă cu numai doi ani, în același loc, a avut loc un accident aproape identic, soldat cu moartea a patru persoane. Ok, autoritățile din România nu-și fac datoria așa cum trebuie, știm asta cu toții, există multe probleme din acest punct de vedere. Dar iarași întreb, chiar dacă mulți mă vor înjura: când tu, ca părinte, știi că în acel loc s-au mai întâmplat accidente cu urmări tragice, cum lași un copil de nici 19 ani să plece la drum, alături de alți patru tineri, fără niciun adult? Repet, este lăudabil gestul de a cumpăra, cu atâtea sacrificii, o mașină copilului tău, dar acest gest frumos implică o mare, foarte mare responsabilitate ulterioară. Trebuie să fii foarte conștient de asta.
Oricât de încrezător ai fi în capacitatea propriului copil de a se descurca, este mult prea periculos să-i dai voie să șofeze fără un însoțitor, în primele luni după examenul pentru carnet. Acel copil nu are încă reflexele formate, nu are experiența necesară pentru a gestiona eventualele situații apărute în trafic, mai ales că știm cum se circulă în România. Da, prezența unei bariere poate salva vieți, putem da vina pe autorități pentru toate necazurile care ni se întâmplă. Dar, tocmai pentru că știm în ce fel de țară trăim, tocmai pentru că știm că nu ne putem apăra decât singuri, statul neavând grijă de noi, ar fi mai bine să ne gândim de două ori înainte de a face cadouri atât de periculoase copiilor noștri. Sau, dacă decidem totuși că ei merită acest efort, să nu-i lăsăm să conducă singuri, nesupravegheați, măcar la început. Altfel, riscăm să-i pierdem, și un gest frumos, bine intenționat, se poate transforma într-o dramă. Ar fi bine ca toți părinții să învețe ceva din înfiorătorul accident petrecut la Bistrița. Așa cum spuneam, nicio durere nu este mai mare pentru un părinte, decât să-și îngroape copilul pe care l-a crescut cu atâtea sacrificii.
Cristian Huluban
