Această poveste este adevărată și a fost trimisă de către un cititor, site-ului Psychologies.ro. Ea a fost publicată sub protecția anonimatului. Iată prin ce a trecut o femeie care a vrut să facă un experiment, și chiar l-a dus până la capăt… Totul în cuvintele ei:
,,Da, am avut o aventură de-o noapte. Eram curioasă, sincer, cum o fi să te porți ca un bărbat. Acum m-am lămurit: nu e în niciun fel.
Mi-am făcut și eu cont pe unul dintre site-urile de socializare. Nu de alta, dar oricât mi-aș propune, nu reușesc să ies în oraș atât de des și nici să mă declar convinsă de avansurile vreunui mascul prin baruri. În restaurantele pe care le frecventez, așa ceva nici nu se întâmplă.
Nu am o relație, sunt în pauză, asta pentru că ultimul cuplu din care am făcut parte m-a învățat că dacă noi mimăm orgasmul, ei pot mima relații întregi. A durat un an și jumătate, timp în care puteam la fel de bine să fiu singură și să nu încerc să repar… ireparabilul.
Una peste alta, bine că am ieșit din ecuație, dar după șase luni de singurătate, parcă aveam chef de altceva. Știi cum e când te uiți în urmă la viața trăită până în prezent și realizezi că ai încercat să faci totul „ca la carte”?
Mai mult, dacă asta nu te-a dus pe nicăieri, ai străfulgerări de furie. În care realizezi că nu trebuie să fii tu mereu fata bună și de treabă, că nu trebuie constant să te preocupe ce simte sau gândește celălalt și nici să repari totul în calea sau urma altora.
Nu zic „sus cu nesimțirea!”, dar după ce te eliberezi de balastul unei relații proaste, încheiate și mai prost, ai chef la un moment dat să faci fix ce ai chef. Fără reguli, obișnuințe, convingeri personale sau „codul bunelor maniere”.
Eu una, când am ales să intru într-o relație, mi-am identificat un tipar: educat, decent, respectuos, tandru, inteligent, cu simțul umorului, extrem de civilizat în public și în particular… și total nevrotic și nesigur.
Toți evitanții și ezitanții au fost câștigători, pentru că eu, în tiparul meu, tot simt nevoia să salvez ceva. Momentan, mi-a venit mintea la cap și mă rezum la pisici.
Cum spuneam, nu mă pricep la agățat, așa că mi-am făcut cont pe un site de dating. Și am început să caut. Ce, exact, nu știam. Am aflat ulterior ce căutam.
Dar am făcut un experiment: am căutat fix genul de tip cu care nu aș fi ieșit niciodată. Șmecher, sigur pe el, atrăgător, pus pe distracții… și cam atât. Și l-am găsit.
Andrei era o explozie de om, iar conversațiile cu el erau în mare parte uimitoare întrucât nu înțelegeam la ce se referă.
Nu știu dacă avea și secvențe în care-mi scria băut, dar cert este că avea darul să înceapă o propoziție de la mijlocul ideii din mintea lui. Concluzia? Mă amuza în draci. Prea eram obișnuită cu toți culții și educații…
Din două replici a treia a început să învârtă ideea de cuplu, de viitor, de „wow cât de mișto ești” și „pe tine te așteptam”. L-am lăsat dar nu am jucat aceeași carte.
Recunosc, vrăjeala mea nu stă în declarații de acest gen. Nu-l așteptam pe el. L-am căutat și cules. Asta nu înseamnă că e ușor să accepți că vrei doar o aventură. Parcă mă simțeam… neserioasă. Iar asta voiam să rămână numai pentru mine.
M-am dat convinsă de declarațiile lui. Deși nu eram convinsă de nimic, întrucât chiar mă întrebam dacă vreau cu adevărat asta?!
Vrăjeala a durat puțin, i-am spus că vreau să-l văd. Așa, dacă aveam ocazia să mă uit la fizicul lui, textul nu mai avea importanță.
Pe când on-line, îmi tot venea să îi scriu… „pe care” sau „niveluri, nu nivele” sau „doar, nu decât”. De atrăgător, era atrăgător cum numai băieții din lista celor „răi” pot fi. În draci.
El a mizat pe seducerea mea cu declarații menite să te gândești deja cum găsești firma de mutare, nu de alta dar să fiți împreună etern cât mai curând.
Eu am mizat pe curajul meu de a merge până la capăt și de a-mi permite o experiență cu un bărbat atrăgător, doar pentru că așa vreau.
Sincer, dacă ești tiparul care se simte confortabil doar în relații, o aventură de-o noapte e ca un banc a cărui poantă nu ai înțeles-o.
Fizic, a fost ok… dar cred că am avut noroc. Aici n-ai de unde să știi niciodată. De simțit, m-am simțit ca într-o sesiune de spinning la sală. (Poate mai bine rămâneam cu spinningul.)
Emoțional, nu existat niciun clic între noi, nici nu aveam cum pe parcursul unei relații de 5-6 ore. Și apoi m-am gândit că mă va afecta. Că o să-mi pară rău. Că a fost o tâmpenie. Sincer, a și fost o tâmpenie, dar nu m-a afectat.
Inițial nu aveam de unde să știu dacă va mai exista și un recul, dar se pare că tânărul a dispărut fără mult zgomot, lăsând lucrurile confortabile pentru amândoi.
L-aș mai fi văzut? Într-o primă euforie, probabil că da… prea arăta bine. Dar prefer varianta actuală, în care nu încerc să văd cum e să relaționez cu ceva total atipic mie. Oricât de bine ar arăta, nu poți fenta la nesfârșit că înțelegi tot ce spune.
Nu recomand aventurile decât dacă ai o stimă de sine bună și ești echilibrată. Știu cazuri în care „ea” nu s-a mai desprins de el și a ajuns să și sufere că e „părăsită”.
Dacă vrei o aventură, asumă-ți-o dinainte. O aventură înseamnă că a doua zi nu vă țineți de mână în parc. Dacă vrei doar sex, atunci… go for it. Poate ai noroc și chiar știe ce face.
Ești imorală sau ușuratică? Te voi ruga să nici nu-ți treacă prin cap asta. Ai fix aceleași drepturi pe care le au și bărbații. Faci ce vrei, când vrei, cu cine vrei. Singura persoană la care te raportezi ești tu.
Fii precaută. Ai totuși grijă pentru cine optezi când vrei o aventură. Sincer, siguranța ta e foarte importantă.
Ia-ți din experiența asta fix ce ai nevoie: ai nevoie de relații intime? Perfect. Ai nevoie de o validare? Foarte bine. Ai nevoie de un moment în care renunți la control și viața ta perfect organizată? Savurează experiența.
Fiecare își știe motivele proprii pentru care caută sau acceptă o aventură. Eu obișnuiam să spun că niciodată nu aș face asta. Uite că am făcut-o. Chiar dacă am aflat că nu e nimic interesant acolo…”
