Luna iulie a adus furtuni violente și precipitații record în mai multe regiuni din România, dar nivelul Dunării continuă să scadă dramatic. Cotele fluviului au ajuns la valori de trei ori mai mici decât media multianuală, punând în pericol navigația, ecosistemele și chiar funcționarea Centralei de la Cernavodă.
În timp ce în sudul țării s-au acumulat peste 150 l/mp în urma averselor torențiale, sectorul românesc al Dunării se confruntă cu un paradox hidrologic.
Specialiștii explică faptul că ploile din România nu pot salva fluviul, ale cărui resurse depind aproape complet de situația din țările europene aflate în amonte.
De ce ploile din România nu au niciun efect asupra Dunării
Explicația specialiștilor este una simplă și ține de structura uriașă a bazinului hidrografic al fluviului.
Debitul Dunării la intrarea în țară este dictat în principal de apele colectate din Germania, Austria, Slovacia, Ungaria și Serbia.
În aceste regiuni, seceta prelungită și canicula au redus drastic volumul de apă transportat de marii afluenți.
„Debitul Dunării depinde de cantitatea de apă adusă de numeroșii săi afluenți. Printre cei mai importanți se numără Inn, Drava, Sava, Tisa, Morava, Prut, Olt, Siret și Jiul, râuri care adună apa din Alpi, Carpați, Balcani și din câmpiile Europei Centrale. ”
Un alt factor esențial îl reprezintă natura precipitațiilor de vară. Ploile torențiale cad pe suprafețe restrânse și într-un timp extrem de scurt, fiind rapid absorbite de solul uscat sau scurgându-se repede spre râurile mici, fără să alimenteze pânza freatică sau marile cursuri de apă.
„Precipitațiile căzute în România nu pot compensa lipsa apei din întregul bazin hidrografic al fluviului. Debitul la intrarea în țară este determinat în principal de apa care vine din amonte. Dacă în aceste țări precipitațiile sunt reduse, nivelul Dunării continuă să scadă”, potrivit Meteoplus.
Suntem aproape de minimul istoric din 1985.
Conform prognozelor emise de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), debitul Dunării la intrarea în țară, în secțiunea Baziaș, scade spre 1.450 m³/s.
Această valoare este de aproape trei ori mai mică față de media obișnuită a lunii iulie, de 4.750 m³/s, și se apropie periculos de minimul istoric de 1.400 m³/s consemnat în anul 1985. O refacere treptată a debitelor este estimată abia după jumătatea lunii august.
Situația critică a pus în pericol funcționarea Centralei Nucleare de la Cernavodă. Pentru a menține debitul necesar răcirii grupului 2 al centralei, Guvernul a alocat de urgență 7 milioane de lei pentru lucrări pe canalul Bala.
„Autoritățile au la dispoziție doar două săptămâni pentru a găsi soluții la criza provocată de secetă și pentru a asigura aducțiunea de apă esențială centralei.”
Debitul Dunării afectează și transportul fluvial
Un debit scăzut al Dunării poate avea consecințe importante asupra transportului de mărfuri, deoarece navele nu mai pot încărca la capacitate maximă atunci când adâncimea apei este redusă.
În astfel de perioade, operatorii pot fi nevoiți să reducă încărcătura navelor sau să folosească mai multe ambarcațiuni pentru a transporta aceeași cantitate de marfă.
Dunărea este una dintre principalele căi navigabile ale Europei, iar aproximativ 80% din transportul de mărfuri pe fluviu este concentrat în partea sa centrală și sudică, ceea ce face ca variațiile nivelului apei să aibă efecte economice importante.
