Paștele este una dintre cele mai importante sărbători creștinești, sărbătorindu-se Învierea Domnului. Oamenii se pregătesc pentru Paște atât în plan fizic cât și spiritual. Pregătirea pentru sărbătoare începe odată cu Postul Paștelui, iar pentru sărbătorile pascale, toate gospodinele pregătesc bucate tradiționale, după datina străbună. Unul dintre cele mai importante obiceiuri este înroșitul ouălor.Ouăle se înroșesc fie în Joia Mare, iar cei care nu reușeau asta, o pot face în Sâmbăta Mare.
Meșteșugul încondeierii ouălor este o tradiție veche de Paște. Ouăle roșii sunt un simbol al înnoirii naturii, fiind practicat încă din antichitate, obicei care a intrat și în tradiția creștină.
Ouăle se spălau în apă caldă în care s-au fiert paie de ovăz, pentru degresarea și colorarea lor într-o nuanță ușor gălbuie. După uscare se fierbeau în apă curată, se clăteau cu apă rece și se ștergeau cu o cârpă. Apoi cu condeiul de ceară, sau cu o lumânare se făceau diverse forme pe suprafața oului. Bătrânii foloseau motive precum: flori, frunze, pui sau diverse modele. Apoi ouăle se introduceau în vopsea de diferite culori. La final se scoteau și se ștergea suprafața oului, de ceară, folosind o cârpă de lână, iar ouăle se ungau cu puțină grăsime pentru a le da luciu.
Pentru înroșirea ouălor în mod natural, gospodinele de la sate foloseau cojile de ceapă, sfecla roșie, varza roșie sau urzicile pentru a le colora în verde. Ouăle erau fierte în apă în care se puneau aceste legume în felul acesta se colorau și nu pătau.
Modelul frunzelor de pe ouăle de Paște, era o tehnică des folosită, încă se mai practică și astăzi. Gospodinele atașează frunze lipite pe ouă, care sunt învelite apoi într-un ciorap, strâns legat în jurul oului. Ele se pun la fiert, în vopsea sau coji de ceapă, sau în funcție de culoarea dorită, sfeclă roșie, varză roșie sau urzici, iar când se scot, se desface ciorapul în care au fost învelite, iar forma de frunză rămâne frumos amprentată pe ouă, decorându-le frumos.
