Vorbim despre criza alimentară în condițiile în care România are cele mai multe ferme agricole din Uniunea Europeană. Problema e că terenurile sunt fărâmițate iar producătorii nu au putere de negociere. Așa se face că marfa lor se strică în beciuri, în timp ce pe rafturile magazinelor găsim produse din import.
„Ceva ce m-a revoltat! S-au dat fonduri europene!”
„Toți n-au făcut decât șmecherii. Au luat banii, s-au făcut că fac ceva și pe urmă au abandonat tot!”
Aberant: alimente sunt, dar se strică
Suntem în Voinești, Dâmbovița. În beciul unei gospodării, merele care ar putea umnple rafturile magazinelor se strică pe zi ce trece.
Acești producători vor să renunța la activitate, dar nimeni nu vrea să le preia livada.
Se prăpădesc, încep să se prăpădească. Noi n-avem depozite frigorifice!
„Suntem într-o perioadă foarte critică! N-avem ce face nici cu merele, nici cu pământul!”
Merele românești se strică în beciuri în timp ce în magazine e marfă de import.
„Anul ăsta suntem pe pierdere sută la sută pentru că vedeți și dumneavoastră câtă marfă este nevândută la ora actuală!”
Ne mutăm la Timișoara.Într-o piață din oraș o găsim pe Diana. A făcut peste 300 de kilometri până aici.
„Brânza noastră de oaie este mai untoasă, mai cremoasă!”
Produce 1.000 de kilograme de brânză pe săptămână dar n-a reușit până acum să se apropie de vreun hipermarket.
Diana Stoian, producător: „Ar fi bine dacă am avea unde să le depozităm, unde să le vindem. Noi prea puțin mai vindem, ne blocăm cu ea. Ne descurcăm cât de cât s-o vindem pe piețe, la magazinele mici.”
În România există peste 3 milioane de ferme minuscule
Acestea au mai puțin de 5 hectare și nicio putere când vine vorba de negocierea cu intermediarii sau cu marile magazine. În schimb, doar 12 mii de ferme adună jumătate din totalul terenurilor agricole din România. Și unele dintre ele au proprietari străini.
