Dosarul Revoluției din 1989. Dosarul Mineriadei. Dosarul Colectiv. Ce au în comun aceste dosare? În primul rând, moartea unor tineri frumoși, care nu meritau această soartă. Mulți, prea mulți tineri nevinovați. Apoi, este vorba despre o mușamalizare sistematică, bine gândită, menită să-i ascundă, să-i protejeze pe cei vinovați pentru aceste tragedii. De la Revoluție au trecut 28 de ani, de la Mineriadă 27, iar de la Colectiv deja au trecut doi ani. Așa cum s-a așternul praful peste primele două dosare, așa se va întâmpla și cu dosarul Colectiv.
Cea mai mare durere a unui părinte este să-și îngroape copilul. Întrebați-i pe cei care și-au pierdut copiii cum mai pot trăi cu durerea copleșitoare, cum găsesc puterea de a merge mai departe, când soarta i-a lovit atât de crunt. Sau ce simt când văd că uitarea se așterne, încet-încet, peste amintirea celor dragi, că indiferența și nedreptatea își dau mâna, în detrimentul adevărului, care ar trebui să-i demaște pe vinovați. Ușile la care bat acești părinți sunt închise, niciun politician, niciun primar nu mai are timp de ei, acum au alte priorități. Ce-a fost a fost, viața merge înainte, morții cu morții, viii cu viii.
Cea mai bună, cea mai eficientă tactică pentru protejarea vinovaților este tărăgănarea procesului, cu speranța că liniștea și uitarea se vor așterne peste evenimente. Oamenii uită repede, așa e firea umană, iar noi, românii, cu atâtea probleme pe cap, nu mai avem timp să aruncăm o privire spre viața celor de lângă noi. Despre cei care ar trebui să pună umărul la găsirea vinovaților, ce să mai spunem? Declarația unuia dintre părinții care și-au pierdut copilul în tragedia de la Colectiv este elocventă: „Mă întrebam de ce Primarul Capitalei, doamna Firea, refuză sa accepte o audiență. Mă întrebam de ce femeia, mama Firea nu ne acceptă proiectul de a construi o maternitate nouă, închinată memoriei tinerilor plecați în urma incendiului din Colectiv. Acum știu. Ați auzit zilele astea un singur primar sau un singur politician aflat la putere vorbind de Colectiv?
Pentru Firea și Guvernul României, subiectul Colectiv trebuie să dispară. Nu vorbim despre ei, nu vorbim cu ei, facem să dispară dovezile. Colectiv este dovada hoției, prostiei, lașității politicienilor ultimilor 27 de ani. Ceea ce nu înțelegeți voi, este că umbra Colectiv vă va urmări pentru tot restul vieții voastre”. Nu e doar atitudinea doamnei Firea, așa procedează toți politicienii. Așa cum am spus, ei au alte priorități, se implică în alte „proiecte”.
S-a vorbit despre autorizații de funcționare date pe șpagă pentru localuri care nu îndeplineau toate condițiile impuse de lege. S-a vorbit despre spitale nepregătite pentru astfel de evenimente, despre celebra barocameră de la Floreasca, inaugurată cu atâta fast, și care a costat mulți bani, dar care nu a funcționat nicio secundă. S-a vorbit și se mai vorbește despre ambulanțe vechi de 30 de ani, despre echipamente depășite, despre un sistem sanitar care refuză să se scuture de metehnele din vremurile comuniste. S-a vorbit, s-a vorbit…de făcut, nu s-a făcut nimic. Și nu s-a schimbat nimic. Mușamalizarea și-a dovedit încă o dată eficiența.
Cristian Huluban
