Aleasă spre a fi regină a României la vârsta de 17 ani, Maria Alexandra Victoria, cea care va deveni Regina Maria a Românilor, era o englezoaică de rasă, fiică a lui Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburg. Maria se va căsători cu tânărul principe Ferdinand de Hohenzollern, urmaş la tronul României, astfel născându-se una din cele mai frumoase legături dintre un monarh și poporul său. Chiar dacă nu era româncă, Regina Maria a iubit enorm poporul care o adoptase, a fost cucerită de frumuseţile acestor locuri şi a ştiut să câştige inimile oamenilor prin bunătate și înțelepciune.
A reprezentat cu cinste poporul român în vizitele oficiale, reuşind să convingă cancelariile marilor puteri că România este un nume care merită toată atenţia. Dar cel mai mult şi-a impresionat poporul în perioada primului război mondial, când a fost mereu alături de soldaţii noştri, în tranşee, spitale şi puncte sanitare, îngrijindu-i pe cei răniţi sau loviţi de boli. Deşi putea să rămână liniştită în palatele luxoase ale Casei Regale, deşi a fost rugată de cei din apropierea ei să nu meargă pe front, Regina Maria a vrut să fie lângă soldaţii care-şi dădeau viaţa pentru ţară, ajutând acolo unde era nevoie, riscându-şi sănătatea şi chiar viaţa.
Fiind o personalitate puternică şi foarte complexă, Regina Maria a avut parte şi de mulţi contestatari, care au încercat să-i ştirbească meritele, dar oamenii simpli, care au simţit că suverana lor este o femeie specială, au fost mereu alături de ea, copleşind-o cu dragostea şi devotamentul lor. Îmbrăcată simplu, cu uniforma de soră medicală, Regina Maria a organizat asistenţa medicală pentru soldaţii români, împărţind hrană şi medicamente, motiv pentru care a fost numită Regina-soldat, o recunoaştere a curajului dovedit în acele momente grele pentru întreaga ţară.
Aşa cum britanicii au avut o prinţesă a inimilor, în persoana Dianei de Wales, şi românii au avut, într-o perioadă dificilă a istoriei lor, o regină a sufletului românesc. Ca să fie cât mai aproape de spiritul românesc, suverana a vrut să elimine şi ultima barieră dintre ea şi poporul roman. Cu un gest care a impresionat întreaga ţară, a trecut, la 26 martie 1926, de Bunavestire, la religia ortodoxă. Elocvente pentru dragostea cu care şi-au înconjurat românii regina sunt evenimentele speciale de la moartea suveranei. Militarii români, care îşi venerau regina, i-au dat onorul într-un mod unic în istoria armatei române: cu baionetele înfipte în pământ şi cu patul armei orientat în sus, un gest de respect şi apreciere cum nu a mai primit nimeni, niciodată.
Funeraliile Reginei Maria au fost impresionante. Îmbrăcată, la dorinţa ei, într-o rochie simplă, albă, pentru că refuzase să fie condusă pe ultimul drum în culoarea cernită a morţii, suverana a fost însoţită de o mare de oameni, care au vrut astfel să-și arate recunoștința pentru cea care, deși nu era româncă, făcuse mai mult pentru țară decât mulți așa-ziși patrioți. Capitala a fost împodobită în violet, culoarea preferată a Reginei Maria, iar ultimele sale dorinţe au fost respectate cu sfinţenie: trupul să fie depus la mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima să-i fie aşezată pe malul mării, în localitatea Balcic, pe atunci teritoriu românesc, în castelul construit special pentru ea, acolo unde s-a refugiat mereu în momentele grele.
Astăzi, când se împlinesc 79 de ani de la trecea în neființă a celei numite Regina Sfântă a Românilor, să îi aducem un omagiu unei mame iubitoare şi grijulii, unei femei devotate, care s-a implicat direct pe front, încercând să aline suferinţa soldaţilor răniţi în luptă, un suflet generos şi blând. Regina Maria este şi acum un model de bunătate, înţelepciune şi cumpătare la care s-ar cuveni să ne întoarcem frecvent.
Cristian Huluban
