Praznicul Împărătesc al Întâmpinării Domnului este o sărbătoare veche, respectată cu sfințenie. Este important să știi ce se face la Întâmpinarea Domnului, dacă te numeri printre adevărații credincioși. Însă sărbătoarea și-a căpătat rangul cuvenit în Biserica Ortodoxă după multe încercări.
Scrierile spun că la 528, un cutremur a răpus multe vieți în ținutul Antiohiei. După 13 ani, a izbucnit o epidemie de ciumă în Constantinopol, omorând mii de oameni zilnic. Fiindcă nenorocirile se țineau lanț, au început să se țină slujbe de izbăvire, cu precădere în timpul sărbătorii Întâmpinării Domnului. Tot răul s-a stins în urma rugilor, așa că Biserica a ridicat la rang înalt acest moment de peste an.
Tot acum se cinstește și icoana Maicii Domnului, numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia lui Simeon”, în care Maica Domnului este înfățișată fără Iisus, cu şapte săbii străpungându-i pieptul.
Este binecuvântarea divină
Sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Aducerea la Templu a Pruncului Iisus sau ca Ziua Lumânărilor, în special în ţările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi. Se știe că toți părinții care doresc să-și treacă pruncii în lumea bunilor creștini trebuie să respecte acest ritual.
Pe vremuri, fiecare femeie care a dat naștere unui prunc era oblicată ca, la 40 de zile după aceea, să se înfățișeze la templu și să aducă drept jertfă pentru mulțumire o pereche de turturele. Dat fiind că Pruncul Iisus a venit pe lume la 25 decembrie, după exact 40 de zile, pe 2 februarie, a fost adus de către Maica Sa la Templu, pentru a fi înfățișat lui Dumnezeu.
Pruncul a fost răscumpărat, după obicei, prin jertfirea a două turturele, de către părinții Lui după trup, Iosif și Maria. Așa a rămas în cultul ortodox ceremonia prin care orice mamă creștină își duce copilul la biserică la 40 de zile după naștere. Preotul iese în pridvorul bisericii și, după binecuvântare, citește rugăciuni de purificare.
Apoi, ia copilul în brațe, intră în biserică și îl închină la sfintele icoane. Dacă este băiat, este dus și în altar, spre deosebire de fetițe, care sunt închinate numai în fața ușilor împărătești. Ritualul se traduce prin aceea că, din clipa în care copilul este dus la biserică, este dăruit lui Dumnezeu, urmând să-și dedică viața credinței.
Întâmpinarea Domnului – obiceiuri
În vreme ce credincioșii respectă Întâmpinarea Domnului, în popor se ține Streneia sau Ziua Ursului. Acum e cumpăna între anotimpul rece și cel cald și se fac predicții calendaristice. Strămoșii puneau schimbarea vremii pe seama felului în care se comportă ursul, zis și Ăl Mare ori Martin. Pentru că erau convinși că în această zi pot căpăta ei înșiși puterea ursului, oamenii se ungeau cu grăsime de urs pe 2 februarie și practicau acest ritual în special asupra copiilor.
Cei ce sufereau de sperieturi erau afumați cu fire din blana de urs. Pentru a prezice cum va fi vremea, trebuia urmărit bârlogul ursului. Dacă afară e soare, ursul iese și, văzându-și umbra se sperie și intră la loc. Asta înseamnă că iarna se prelungește. Dacă e înnorat, ursul nu-și vede umbra și, astfel, rămâne afară, vestind apropierea primăverii. Dacă e vreme frumoasă în ziua de Stretenie, tot așa va fi până la Sfântul Gheorghe.
