Se spune despre poporul roman că este unul tolerant, poate prea tolerant în unele cazuri. Nu cred că există în lume vreo minoritate care să acționeze cu atâta tupeu, cu atâta dispreț față de autoritatea statului în care trăiește, așa cum o face minoritatea maghiară din România.
Este momentul să ne amintim unele episoade din acest veritabil serial al obrăzniciei. O fată a fost amenințată și jignită de colegii unguri pentru că a venit la o școală din Covasna purtând o bentiță tricoloră. O păpușă care îl reprezenta pe Avram Iancu a fost spânzurată în centrul orașului Miercurea Ciuc. Drapelul României a fost dat jos de pe clădirea Primăriei din Sfântu Gheorghe în repetate rânduri. La parada organizată de Ziua Națională a României la Târgu Secuiesc, acum câțiva ani, a fost dejucat în ultima clipă un atentat, pus la cale de extremiștii maghiari.
Ceea ce s-a întâmplat la magazinul Kaufland din Odorheiu Secuiesc nu este, după câte se vede din exemplele de mai sus, un incident izolat. Nu este prima dovadă de sfidare a maghiarilor față de români, și, pot să va asigur, nu va nici ultima. De ce li se permit atâtea acte de sfidare a autorităţii acestor oameni, de ce nu se iau măsurile necesare? Este clar pentru toată lumea că lipsa de reacţie a oamenilor legii nu face decât să sporească tupeul extremiștilor maghiari. Un vechi proverb ne spune că dacă ai capul plecat, sabia nu-l taie. De ce țin autoritățile române capul plecat? Dacă se întâmplau astfel de evenimente pe vremea mult hulitului dictator Ceaușescu, acesta ar fi știut ce măsuri să ia, iar o a doua astfel de sfidare nu ar mai fi existat.
Toleranţa, dusă până la nepăsare de multe ori, poate fi luată drept slăbiciune, mai ales de către cei care văd că orice ar face, nu sunt traşi la răspundere. Şi, văzând ezitările autorităţilor, aceşti oameni devin din ce în ce mai îndrăzneţi. Să nu ne trezim cu o tragedie în Ardeal, tot lăsându-i pe extremiştii maghiari să-şi facă de cap şi neluând nicio măsura împotriva lor. Dacă nici după atâtea dovezi de sfidare a autorității nu se iau măsuri mai dure, să nu ne mirăm dacă vom avea probleme din ce în ce mai mari cu aceste grupuri. Nu am auzit ca minoritatea română din Ungaria să fi creat astfel de probleme. Dar sunt convins că dacă s-ar întâmpla așa ceva, cei responsabili ar fi repejor identificați și ar suporta rigorile legii. Ceea ce aici, în România, nu se întâmplă, din moment ce aceste evenimente reapar constant.
Până când vor continua aceste dovezi de obrăznicie? Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca Guvernul României să ia măsuri? Românii de rând, oamenii obișnuiți, își manifestă indignarea, iau atitudine pe rețelele de socializare, dar ei nu pot face mai mult de atât. Suntem un popor tolerant, am mai spus-o, dar parca începe să fie prea mult, chiar şi pentru cei mai toleranţi oameni. Nicio minoritate, în nicio ţară din lume, nu are dreptul să-şi bată joc de simbolurile naţionale ale ţării în care trăieşte. Așa ceva nu se întâmplă nicăieri, doar în România. Nu știu cum privesc autoritățile române aceste gesturi provocatoare, dar ele trebuie să înceteze, și cei responsabili trași la răspundere. Până nu va fi prea târziu, pentru că ajunge doar o scânteie pentru a se declanșa un conflict de amploare. Așadar, ce face statul român în acest caz, ce explicații dă cetățenilor, revoltați de felul în care sunt tratați în țara lor?
Cristian Huluban