O femeie în vârstă stătea într-o cafenea și își aștepta cafeaua, părea că mai are puțin și izbucnește în lacrimi. Barmanița a observat, citiți mai jos pentru a vedea ce s-a întâmplat, e o poveste care chiar merită:
,,Mai demult lucram la o cafenea, și într-o zi o femeie în vârstă a intrat. Nu o văzusem niciodată, dar părea cam tristă. Nu părea genul care venea pe acolo, genul de voi plăti cu cartea de credit a lui tati. Așa că eram curios ce se întâmpla, am întrebat-o și a zis că e bine.
A comandat o cafea.
Mi-am dat seama că ceva nu era deloc în ordine. O întreb dacă e sigură că e bine, ea se uită la mine cu lacrimi în ochi și îmi spune: nu, nu sunt bine. Soțul meu moare și încerc să învăț cum să trăiesc fără el.
Apoi mi-a zis că soțul ei făcea totul pentru ea – ținea casa, alimenta mașina cu benzină, era Făt-Frumos, dar acum murea. Inima mea s-a rupt în acel moment. I-am turnat o cafea și i-am dat-o. A vrut să îmi dea bani din portofel, dar i-am zis că e din partea casei.
Femeia s-a uitat la mine și a izbucnit în lacrimi.
Cafeneaua era practic goală la ora aceea, așa că mai aveam ceva vrem,e cu ea. Șeful meu a îmbrățișat-o și femeia mi-a zis că ce-am făcut eu a fost cel mai drăguț lucru pe care l-a făcut cineva vreodată pentru ea. Nu era mare lucru, i-am dat doar o cafea. Nu m-a costat nimic, doar nu i-am cerut bani.
Dar povestea nu se termină aici.
Mai târziu în acea după-amiază, mă sună șeful meu de tură. Tocmai primise un telefon de la o tânără de vreo 20 de ani care întrebase de mine. Spusese că bunica ei, femeia pe care o servisem de dimineață, a venit și i-a spus despre întâlnirea noastră.
Fata ne tot mulțumea din tot sufletul, zicea că i-am schimbat întreaga perspectivă asupra situației prin care trecea. Când am auzit, am rămas fără aer.
Dar încă nu s-a terminat.
Trei săptămâni mai târziu lucram într-o duminică dimineață. Chiar între două momente foarte aglomerate, intră în cafenea un grup uriaș. Grupurile mari sunt greu de servit, așa că le-am zâmbit și mă pregăteam să am grijă de toată lumea, când o femeie în vârstă vine la mine și mă ia de mână. Mă întreabă dacă îmi amintesc cine e, era femeia căreia i-am dat o cafea.
Întreb despre soțul ei, iar ea răspunde: Fiule, de-aia am venit aici. Am două lucruri să își zic acum. Primul: vreau să știi că soțul meu a murit. Înmormântarea a fost ieri și toată familia a venit în oraș pentru asta. Doi: am vrut să împărtășesc cu tine asta: vreau să știi că am spus tuturor povestea despre ce mi-ai făcut tu cu cana aia de cafea. Poate nu știi asta, dar acea cană de cafea mi-a schimbat toată perspectiva despre viața soțului meu. Am vrut să îți mulțumesc pentru asta. Fiule, vreau să te prezint familiei mele. Ei au ceva să îți spună.
Se întoarce și face un semn către grup.
Unul câte unul ei au venit și mi-au strâns mâna, și mi-au mulțumit pentru ceea ce am făcut. În acest punct toată lumea plângea. A fost cel mai straniu lucru. O cană de cafea a schimbat totul, și, făcând asta, mi-a permis mie să sărbătoresc viața unui străin pe care nu l-am cunoscut niciodată, împreună cu familia lui”.
Cele mai mici gesturi pot schimba lumea. Dacă și tu crezi asta, DISTRIBUIE această poveste!
Sursa: Inspire More
